Emanuil Grigorovitza, filolog, critic și istoric literar, traducător și prozator român

Emanuil Grigorovitza (15 februarie 1857, Rădăuți – 6 decembrie 1915, București) a fost filolog, critic și istoric literar, traducător și prozator român, considerat primul germanist modern din România și una dintre cele mai erudite personalități ale culturii bucovinene.

Născut într-o familie de intelectuali din Bucovina, a urmat școala primară la Rădăuți și studiile secundare la Cernăuți, unde a obținut competențe în mai multe limbi. A început studiile universitare la Cernăuți, apoi a venit în România și a absolvit Universitatea din Iași, remarcându-se prin cunoștințe lingvistice excepționale și prin prietenia cu Mihai Eminescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emanuil_Grigorovitza#/media/Fișier:Emanuil_Grigorovitza_1912.jpg

Stabilit la București din 1889, a predat în învățământul secundar, a publicat manuale, dicționare și studii filologice, și a tradus poezii de Eminescu în germană. A obținut două doctorate: primul la Universitatea din Berna (1893), iar al doilea la Universitatea din Berlin (1901), devenind primul român doctor în filologie germană.

Activitatea sa științifică, desfășurată la Berlin și București, l-a consacrat drept întemeietor al germanisticii moderne în România. În ciuda prestigiului, candidatura sa la catedra universitară de limba germană de la București a fost respinsă, fapt care l-a afectat profund. După 1905, s-a orientat către proză, scriind nuvele și romane inspirate din viața Bucovinei.

A publicat Dicționarul geografic al Bucovinei (1908) și numeroase studii filologice și literare, citate în epocă și în lucrări recente. Opera sa narativă evocă cu umor, sensibilitate și spirit etnografic viața românilor bucovineni sub dominația habsburgică.

Marcat de dificultăți financiare și acuzații nejustificate în contextul tensionat al anului 1915, s-a sinucis la București. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu.

Opera

– Studii germaniste: cercetări de lingvistică, istoria limbii germane, germanistică medievală.
– Critică literară: studii despre Goethe, Schiller și literatura germană.
– Proză: volume de schițe și nuvele despre Bucovina — Chipuri și graiuri din Bucovina, De la hotare, Povești răzlețe, Cum a fost odată, Povestiri din Bucovina.
– Traduceri: poezii de Eminescu în germană, texte din rusă și polonă.
– Dicționare și manuale: lucrări de referință pentru studiul limbilor germană și rusă.

Proza sa este apreciată pentru autenticitatea limbajului, umorul fin și valoarea etnografică.

A fost membru al mai multor societăți culturale din București și Berlin, președinte al Societății Academice Române din Berlin și membru al Societății internaționale de științe sociale. A primit decorații precum Bene Merenti, Steaua României, Coroana României și ordine străine.