Constantin Hurmuzaki, doctor în drept, om politic român și ministru al Justiției

Constantin Hurmuzaki (n. 12 noiembrie 1811, Cernăuți – d. 15 februarie 1869, Viena, înmormântat la Dulcești, județul Neamț) a fost doctor în drept, om politic român și ministru al Justiției.

Provenea dintr-o veche familie boierească moldovenească de origine greco-fanariotă, ai cărei membri au deținut, de-a lungul secolelor, importante dregătorii în Divanul Moldovei. Tatăl său, Doxaki Hurmuzaki, a fost proprietarul moșiei Cernăuca din Bucovina, loc care a devenit un centru de cultură și patriotism românesc.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Hurmuzaki#/media/Fișier:Constantin_Hurmuzachi.jpg

Constantin a studiat dreptul la Universitatea din Viena între 1830 și 1836, împreună cu fratele său Eudoxiu Hurmuzaki, și s-a remarcat prin activitatea juridică din Basarabia și Sankt Petersburg, unde a câștigat importante procese pentru mari boieri moldoveni.

În 1848, a fost coeditor al publicației „Gazeta Bucovinei”, redactată în limbile română și germană, susținând autonomia Bucovinei în cadrul Imperiului Habsburgic. După stabilirea sa în Principatul Moldovei, a ocupat funcții importante în administrație: membru al Consiliului pentru reorganizarea învățământului public (1850), elaborator al unui proiect de cod penal (1852) și șef al Curții Domnești.

După Unirea Principatelor din 1859, Constantin Hurmuzaki a devenit ministru al Justiției al României, contribuind la modernizarea legislației țării. În 1868 a fost numit președinte al Curții de Casație, însă nu a mai apucat să-și exercite funcția, decedând la Viena, unde se afla pentru tratament medical.

În semn de recunoștință, mai multe străzi din orașe precum Constanța și Sibiu îi poartă numele astăzi.