Emanoil Gojdu, avocat român și patriot de origine aromână

Emanoil Gojdu (9/21 februarie 1802, Oradea, județul Bihor – d. 3 februarie 1870, Budapesta, Ungaria) a fost avocat, filantrop și revoluționar pașoptist.

Emanoil Gojdu s-a născut într-o familie de origine aromână, cu rădăcini în orașul Moscopole, Macedonia. Strămoșii săi s-au stabilit inițial în Polonia, iar ulterior în Ungaria, în urma unor evenimente politice care au afectat Polonia. Familia s-a așezat în marile orașe ungurești, ocupându-se cu negustoria sau devenind bancheri.

Ramura familiei din care provine Emanoil s-a stabilit în orașul Miskolc, iar mai târziu, o ramură s-a mutat la Oradea, de unde provine Emanoil. S-a născut la 9/21 februarie 1802, din părinții Atanasie și Ana Popovici. La naștere, a primit numele de Manuilă și a fost botezat pe 12 februarie 1802.

Tatăl său, Atanasie Popovici, a lucrat într-o prăvălie a unui unchi, care purta numele de Emanuil Gojdu și care, prin testamentul său din 1798, i-a lăsat o anumită avere. Mama sa, Ana, provenea din familia Poinar din Craidorolț și a decedat în 1816.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emanoil_Gojdu#/media/Fi%C8%99ier:Emanoil_Gojdu_Barabas.jpg

Gojdu a fost căsătorit în 1832 cu Anastasia Pometa, de origine macedoromână, și mai târziu, în 1864, cu Melania Dumcea, tot de origine macedoromână, dar nu a avut copii din niciuna dintre căsătorii.

Emanoil Gojdu a urmat liceul la Oradea și Bratislava, cu unele surse indicând posibilitatea ca liceul să fi fost finalizat la Eger, Ungaria. În 1820-1821, s-a înscris la Academia de Drept din Oradea, continuându-și studiile la Bratislava și Budapesta. După absolvire, s-a stabilit la Budapesta, unde a devenit practicant la Tabla Regească.

În 1824, a devenit avocat, lucrând inițial în biroul lui Mihail Vitcovici, un poet maghiar. A început să publice poezii în limba maghiară, influențat de poeții maghiari pe care i-a cunoscut. Ulterior, a deschis propriul birou de avocatură, devenind renumit pentru pledoariile sale.

În 1848, în contextul revoluției pașoptiste, Emanoil Gojdu a căutat soluții care să răspundă Proclamației de la Blaj, implicându-se în redactarea unor documente importante, precum „Înștiințarea către Românii de legea răsăriteană neunită” și „Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat”. Viziunea sa politică a fost mai moderată, sprijinind revoluția maghiară și căutând o colaborare între românii din Banat și revoluționarii maghiari.

În 1861, a fost numit prefect al județului Caraș, dar a fost privit cu neîncredere de către românii din zonă din cauza atitudinii sale față de revoluția românească din 1848. În 1866, a fost ales deputat de Tinca.

În 1869, Emanoil Gojdu a creat Fundația Gojdu printr-un testament, cu scopul de a sprijini educația românilor ortodocși din Transilvania, oferindu-le burse pentru studii. Fundația a fost destinată tinerilor români de religie ortodoxă din Ungaria, care nu aveau mijloacele necesare pentru a-și continua educația. Testamentele sale prevăd diverse modalități de administrare și distribuire a veniturilor fundației, inclusiv un fond de rezervă și burse pentru tinerii români merituoși.

La început, activitatea Fundației a fost contestată, dar după intervenția unor susținători, a continuat conform dorinței lui Gojdu. După 1918, sediul fundației s-a mutat la Sibiu, iar în perioada regimului comunist din Ungaria, fundația a fost naționalizată și a încetat să funcționeze în 1952. După 1989, au avut loc procese pentru recuperarea bunurilor fundației, iar în 2005, guvernul României a cedat întreaga moștenire a fundației către statul maghiar.

Emanoil Gojdu a decedat în 1870 la Budapesta și a fost înmormântat în cimitirul Kerepesi din capitala Ungariei. După 1990, s-a discutat mult în România despre posibilitatea repatrierii rămășițelor sale, însă autoritățile din Ungaria au refuzat acest demers.

Emanoil Gojdu a lăsat o moștenire importantă, atât în ceea ce privește Fundația Gojdu, cât și în domeniul educației și al angajamentului față de românii din Transilvania. În Oradea, orașul său natal, un colegiu național poartă numele său, iar în centrul orașului se află o statuie dedicată lui. Mai multe străzi din Oradea și alte localități din România poartă numele său, menținându-i astfel vie memoria.

Bibliografie

• Neș, Nicolae – Oameni din Bihor (1848-1918), 1937
• Crișana, articol, 21 februarie 2007.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Emanoil_Gojdu