Elie Dulcu, scriitor, editor și traducător român

Elie Dulcu (n. 14 septembrie 1908, Aninoasa, județul Gorj – d. 3 martie 1994, Focșani) a fost un scriitor, editor și traducător român, cunoscut pentru activitatea sa dedicată răspândirii gândirii esoterice și pentru contribuția la literatura spirituală din România.

Încă din tinerețe, Elie Dulcu a manifestat un interes profund pentru filozofie, istorie și învățăturile indiene străvechi. După absolvirea Școlii Normale din Târgu-Jiu, a urmat cursurile Facultății de limba engleză la Universitatea din Cluj. A învățat, pe cont propriu, limba franceză și italiana, iar mai târziu și noțiuni de sanscrită. Împreună cu fratele său George Dulcu, doctor în fizico-matematici și asistent universitar, a decis să se dedice exclusiv publicării de lucrări cu caracter esoteric, punând astfel bazele unei inițiative editoriale unice în România interbelică.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Elie_Dulcu#/media/Fișier:Elie.jpg

În anii 1930–1940, frații Dulcu au fondat și coordonat Editura RAM din Aninoasa, Gorj – una dintre primele edituri din țară axate pe publicarea textelor cu tematică ezoterică și spirituală. În cadrul acestei edituri au fost traduse și tipărite aproximativ 30 de titluri semnificative, printre care: Tao Te King de Lao Tse, Conștiința atomului de Alice A. Bailey, Filosofia esoterică a Indiei de J.C. Chatterji, Lumina pe Cărare și Karma de Mabel Collins, Doctorul sufletului de YRAM, Puterea calmului de Yoritomo Tashi, Dublul eteric de A.E. Powell și Preceptele lui Confucius traduse de G. Soulie de Morant. De asemenea, a tradus lucrarea autobiografică a lui Mahatma Gandhi și cărți despre psihanaliză, yoga și inițiere spirituală.

După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, activitatea editorială a fost întreruptă, iar multe dintre lucrările pregătite pentru tipar au rămas nepublicate. Printre acestea se numărau texte importante semnate de Alice A. Bailey, Henry T. Hamblin și W. Scott-Elliot.

După închiderea editurii și instaurarea regimului comunist, Elie Dulcu a devenit ținta represiunii. În 1952, a fost arestat fără judecată și condamnat administrativ la cinci ani de detenție. A trecut prin lagăre și închisori dure precum Poarta Albă (Canal), Onești, Slănic și a fost deportat în Bărăgan, într-un sat improvizat. Aceste experiențe l-au marcat profund, atât fizic, cât și psihic. După eliberare, s-a stabilit în Focșani, orașul natal al soției sale, unde și-a continuat viața în discreție și modestie. A lucrat ca magaziner, statistician și profesor de muzică până la pensionarea anticipată, în 1968.

În ultimii ani ai vieții, Elie Dulcu a continuat studiul spiritual și și-a dedicat timpul educării copiilor și nepoților. Între 1992 și 1994, sub îndrumarea sa, au fost republicate la Focșani, prin Editura Neuron, câteva dintre traducerile sale: Lumina pe Cărare și Karma (Mabel Collins), Vocea Tăcerii (H.P. Blavatski), La picioarele maestrului (J. Krishnamurti) și Inițierea umană și solară (Alice A. Bailey).

Pe lângă traduceri, Elie Dulcu a scris și lucrări originale. Una dintre cele mai importante este Românii, o antichitate arhaică, începută înainte de război și redactată în forma finală în 1966, revizuită ulterior până în 1978. În această lucrare, Dulcu susține o teorie originală asupra originii limbii române, pe care o leagă de limba dacă și de sanscrită, mai mult decât de latina romană. A realizat paralele lexicale între cuvinte românești, latine și sanscrite, sugerând că fondul etimologic al limbii române este mai apropiat de cel indo-european arhaic. Extrase din această lucrare au fost publicate în revista „Știință și Tehnică” în 1991.

După moartea sa, în 1994, Editura Luana a preluat inițiativa editorială, reluând seria RAM și publicând Românii, o antichitate arhaică, Adevărul Etern de J.P. Singhal și alte texte esoterice traduse sau promovate de Elie Dulcu.

De-a lungul vieții, a întreținut corespondență și a legat prietenii cu numeroase personalități, printre care Mircea Eliade, Henriette Yvonne Stahl, Anton Dumitriu, Alice Bailey, Jwala Prasad Singhal și Tomira Zori. Cu toate acestea, din modestie, a evitat în mod constant să-și asocieze numele cu traducerile sale, preferând anonimatul și retragerea, în ciuda valorii muncii depuse. O mare parte dintre traducerile sale au fost publicate după 1989, în ediții unde numele său nu a mai fost menționat, contribuția sa rămânând necunoscută publicului larg.

Lucrări originale

• Românii, o antichitate arhaică (1966, publicată postum în 1998)
• Din grădina fabulelor (1972, în curs de apariție)

Traduceri (selectiv)

• J.P. Singhal – Adevărul Etern, Sinteza religiilor
• H.P. Blavatski – Vocea Tăcerii
• J. Krishnamurti – La picioarele maestrului
• Lao Tse – Tao Te King
• J.C. Chatterji – Filosofia esoterică a Indiei
• Mabel Collins – Lumina pe Cărare și Karma
• A.E. Powell – Dublul eteric
• YRAM – Doctorul sufletului
• Alice A. Bailey – Conștiința atomului, De la Intelect la Intuiție, Inițierea umană și solară, Sufletul și mecanismul său, Scrisori asupra meditației oculte, De la Bethleem la Calvar, Lumina sufletului
• Atisha – Karma
• F.J. Alexander – În orele de meditație.