Jurnal FM 
Elena Alexandrina Bednarik, pictoriță, decoratoare și profesoară română de artă
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 19, 2025
Elena Alexandrina Bednarik, cunoscută în lumea artistică sub numele Helene Bednarik, s-a născut la 19 aprilie 1883, în București, și a decedat la 24 februarie 1939, la Mogoșoaia, județul Ilfov. A fost o pictoriță, decoratoare și profesoară de artă română, remarcabilă pentru contribuțiile sale în domeniul artei plastice și decorative din prima jumătate a secolului XX. Soție a acuarelistului Ignat Bednarik și mamă a pictoriței Beatrice Bednarik, a fost o figură activă în viața culturală a vremii, membră a Cenaclului Idealist și susținătoare a mișcării de emancipare a femeii.
A absolvit Școala Națională de Arte din București – Secțiunea Domnișoarelor – în anul 1908, unde i-a avut ca profesori pe Dimitrie Serafim, Ipolit Strâmbu, G.D. Mirea și Alexandru Tzigara-Samurcaș. Între anii 1909 și 1912, a studiat la Școala Regală de Arte Decorative din München, sub îndrumarea unor maeștri precum Fritz von Miller, Julius Diez și Robert Engels.
Activitatea sa artistică a fost extrem de diversificată, incluzând pictură, desen, acuarelă, metaloplastie, piele repusată și broderie. Este apreciată în mod deosebit pentru acuarelele sale cu flori, scene de interior și portrete, semnate, în majoritate, cu numele Helene Bednarik.
Cea mai cunoscută expoziție personală a sa a avut loc în anul 1929, la Galeria Mozart din București. Criticul Alexandru Davidian a remarcat sensibilitatea și rafinamentul lucrărilor sale, în care se îmbină elemente ale artei tradiționale cu influențe simboliste și romantice.
În paralel cu activitatea artistică, a predat desen și pictură în licee de prestigiu, precum „Principesa Elena” din Brașov, „Domnița Ileana” și „Notre-Dame de Sion” din București. De asemenea, împreună cu soțul ei, a înființat Academia Liberă a soților Bednarik, pe Calea Victoriei, unde a predat cursuri de stilizare, desen și pictură. Printre elevii săi se numără nume importante precum Elisa Leonida Zamfirescu, Ion Șahighian, Maria Bănică-Orăscu și Cornelia Pillat.
https://en.wikipedia.org/wiki/Elena_Alexandrina_Bednarik
A colaborat și cu publicația „Drepturile Femeii”, condusă de prietena sa Eugenia de Reuss Ianculescu, ceea ce reflectă angajamentul său față de promovarea rolului femeii în societate.
A participat la numeroase expoziții, printre care: Salonul de Toamnă de la Paris (1910), Salonul Oficial al Ateneului din București (1913, 1915, 1917, 1924), Expoziția Cenaclului Idealist (1915), Galeria Mozart (1928, împreună cu Ignat Bednarik), Salonul Ateneului Român (1928–1931), și Cercul Artistic din București (1933).
În arta decorativă, s-a remarcat prin lucrări de mari dimensiuni, în care a reușit să armonizeze stilul neoromânesc cu influențele stilului 1900 (Art Nouveau).
Helene Bednarik rămâne una dintre cele mai valoroase reprezentante ale artei feminine din perioada interbelică, un simbol al rafinamentului artistic și al implicării civice.
