Dumitru (Dimitrie) C. Brătianu, om politic și diplomat român

Dumitru (Dimitrie) C. Brătianu (n. 1818, Pitești – d. 8 iunie 1892, București) a fost un important om politic și diplomat român, frate al liderului liberal Ion C. Brătianu și fiu al stolnicului Constantin (Dincă) Brătianu și al Anei Brătianu (n. Tigveanu). A ocupat mai multe funcții ministeriale și a fost al cincisprezecelea prim-ministru al României.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Brătianu#/media/Fișier:Dumitru_C_Bratianu.jpg

În calitate de primar al Bucureștiului, Dimitrie Brătianu a fost martor și participant activ la un moment decisiv din istoria țării: sosirea în România a lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. L-a întâmpinat în apropierea pădurii Băneasa, în fața a peste 30.000 de oameni, rostind un discurs de bun venit.

După obținerea bacalaureatului la Paris, în 1835, Brătianu a urmat timp de un an cursurile Facultății de Medicină, apoi s-a transferat la Facultatea de Drept, unde și-a luat licența în anul 1841.

Influențat de ideile liberale radicale, Dumitru Brătianu a fost simpatizant al Partidului Republican Francez. Între 1836 și 1848 a colaborat sub pseudonimul „Regnault” cu publicațiile Le National și La Revue Indépendante. A participat, alături de fratele său, la revoluția pariziană din februarie 1848, iar după revenirea în țară, s-a alăturat societății secrete Frăția și a fost unul dintre membrii fondatori ai Comitetului Revoluționar din Țara Românească (mai 1848).

La 11 iunie 1848 a fost numit agent diplomatic pe lângă guvernele Austriei și Ungariei, iar din 12 septembrie, pe lângă alte guverne europene. Din noiembrie 1848 a desfășurat o activitate diplomatică intensă în sprijinul cauzei românești. A fost cofondator al Comitetului Revoluționar Român (iunie 1849) și al Asociației Române pentru Conducerea Emigrației (decembrie 1849).

Revenit în țară în 1857, s-a alăturat aripii radicale a Partidului Național Liberal, alături de Ion C. Brătianu și C. A. Rosetti. A fost ales deputat de Pitești în Adunarea ad-hoc (septembrie 1857) și, ulterior, în Adunarea Electivă (ianuarie 1859), contribuind la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Țării Românești.

Funcții ministeriale

• Ministru de Externe: 25 ianuarie – 27 martie 1859
• Ministru de Interne: 28 mai – 13 iulie 1860
• Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice: 1 martie – 4 august 1867
• Ministru ad-interim la Agricultură, Comerț și Lucrări Publice: 1 martie – 4 august 1867
• Președinte al Consiliului de Miniștri (Prim-ministru): 10 aprilie – 8 iunie 1881
• Ministru al Afacerilor Străine: 10 aprilie – 8 iunie 1881.

Dumitru Brătianu a fost un susținător fervent al educației și culturii. A fost:

• Membru fondator al Societății pentru Învățătura Poporului Român (1839)
• Cofondator al Asociației Literare a României (1845)
• Participant activ în cadrul Societății Studenților Români din Paris (1845)
• Cofondator al „Însocierii Lazariane”, societate dedicată înființării de școli în Principate (1847).

A fost inițiat în francmasonerie în 1846, la Paris, în loja Ateneul Străinilor (L’Athénée des Étrangers), devenind ulterior membru al lojilor Trandafirul Perfectei Tăceri și Frăția din București. A primit gradele de Companion și Maestru în 1847.

În onoarea sa, o stradă din municipiul Pitești îi poartă astăzi numele.