Doru Davidovici, locotenent-colonel aviator, prozator și poet român

Doru Davidovici, (n. 6 iulie 1945 – d. 20 aprilie 1989), a fost locotenent-colonel aviator, prozator și poet, una dintre cele mai îndrăgite figuri ale ficțiunii românești din anii ’80. Pilot militar de excepție, pasionat de zborul supersonic și de știință speculativă, Davidovici a devenit celebru nu doar prin cariera sa în aviație, ci și prin cărțile sale, în care a combinat realitatea tehnică a zborului cu reflecții filosofice, fantezie și teorii despre lumi paralele. Moartea sa tragică în timpul unui zbor de antrenament a dus la comparații frecvente cu Antoine de Saint-Exupéry.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Doru_Davidovici_(1945-1989).jpg

Doru Davidovici a absolvit Școala Superioară de Ofițeri Activi de Aviație în 1967, obținând gradul de locotenent. Ulterior, între 1977 și 1979, a urmat cursurile Academiei Militare, consolidându-și pregătirea profesională și strategică.

A activat ca pilot și comandant de patrulă și escadrilă în Regimentul 86 Aviație Vânătoare, iar între 1981 și 1986 a fost inspector pentru aviația de vânătoare în cadrul Comandamentului Aviației Militare. Între 1986 și 1989, a fost instructor specializat în tacticile de luptă ale aviației în același regiment.

Autor prolific, Doru Davidovici a devenit cunoscut publicului prin volumele sale în care zborul – real sau imaginar – devine simbol și meditație. Scrierile sale se remarcă printr-un amestec inedit de experiență tehnică, lirism și teme science-fiction. Cartea Lumi galactice (1986) reflectă interesul său profund pentru paleoastronautică, OZN-uri și realități alternative, preocupări cultivate și în discuțiile sale cu cosmonautul Dumitru Prunariu, prieten apropiat.

În după-amiaza zilei de 20 aprilie 1989, Doru Davidovici a decolat pentru ultima oară. Era al șaselea zbor de antrenament din acea zi. Avionul MiG-21 cu dublă comandă, în care se afla împreună cu elevul său, locotenent-major Dumitru Petra, s-a prăbușit de la aproximativ 1.000 de metri altitudine, din cauze care nu au fost niciodată clar stabilite.

Locul aeronavei avariate a fost, în timp, ocupat de altă unitate de același tip, însă locul celor doi piloți – în inimile colegilor și în istoria aviației românești – a rămas definitiv gol. Amintirea lor persistă în legendele și poveștile spuse de camarazi, în cuvintele scrise și în durerea celor care i-au cunoscut.

Volume publicate

Printre cele mai cunoscute lucrări ale lui Doru Davidovici se numără:

• Caii de la Voroneț (1973)
• Ultima aventură a lui Nat Pinkerton (1975)
• Intrarea actorilor (1977)
• Celula de alarmă (1979)
• Culoarea cerului (1981)
• Aripi de argint (1983)
• Lumi galactice (1986)
• Zeița de oricalc (1977)
• V de la Victorie
• Colegii mei din neștiut (ediția a II-a)
• Ridică-te și mergi (1991, postum)
• Dezmințire la mit (1991, postum)
• Insula nevăzută