Dimitrie Ralet, magistrat, prozator, dramaturg și poet din Moldova

Dimitrie Ralet (n. 1816, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 25 octombrie 1858, Botoșani, Moldova) a fost un magistrat, prozator, dramaturg și poet din Moldova. Provenind dintr-o familie de boieri și având o educație solidă, Ralet s-a dedicat cauzelor reformiste și susținerii Unirii Principatelor Române, deși nu a apucat să vadă împlinirea acestui ideal, decedând de tuberculoză.

Potrivit unor surse, Ralet s-a născut în 1816 la Constantinopol (azi Istanbul), deși alte surse menționează anul 1817. Tatăl său, Alexandru Ralet, era spătar din Botoșani, iar mama sa, Maria, era fiica baronului Teodor Mustață din Bucovina. Copilăria și-a petrecut-o la Botoșani, Bucecea și Nicșeni. Studiile și le-a continuat, conform unor informații, în Germania și Franța, iar alte surse indică Polonia. Debutul său editorial a fost în 1837 cu volumul de traduceri „Plăcerea sâmțirei”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Ralet#/media/Fi%C8%99ier:DimitrieRalet.jpg

Ralet a activat ca magistrat, devenind președinte al Tribunalului din Botoșani în 1841 și fiind reînvestit de mai multe ori în această funcție. În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, Ralet a ocupat funcții precum director în Departamentul Dreptății (1849) și ministru al cultelor și învățăturilor publice (1854). A avut și un rol activ în „partida națională” din Moldova, participând la Revoluția din 1848, iar ulterior s-a implicat în promovarea Unirii Principatelor. În 1855, alături de Costache Negri, a fost trimis la Constantinopol pentru negocieri legate de averile mănăstirilor închinate, misiune în timpul căreia s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Revenit în Iași, a participat la diverse comitete unioniste și a susținut drepturile țăranilor. La sfârșitul anului 1857, a plecat la Paris în căutarea sprijinului pentru Unire.

A decedat în Botoșani pe 25 octombrie 1858, iar la câteva luni după moartea sa, s-a desfășurat întrunirea politică de la Iași în care a fost propusă candidatura lui Alexandru Ioan Cuza.

Ralet a fost un om cult, cunoscând greaca, latina, franceza, germana, italiana și având cunoștințe de engleză și rusă. În ciuda înzestrării sale, Ralet a fost reticent în a-și face publice lucrările, preferând să publice sporadic. A debutat cu „Plăcerea sâmțirei”, o traducere de versuri romantice. A continuat să scrie poezii, satire și fabule între 1841 și 1844, publicate în ziare precum „Albina românească” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Fabulele sale, deși uneori de o exprimare greoaie, criticau societatea vremii.

Ralet a scris și în proză, publicând în 1840 un volum sprijinit de Mihail Kogălniceanu, care conținea reflecții morale și satire. Alte lucrări au apărut în 1844 în „Propășirea” și descriu aspecte din viața boierilor și burghezilor, inspirându-se din moraliștii francezi și scrierile lui Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu. În 1857, a publicat pamflete satirice anonime în „România după tractat” și „Unirea și clevetitorii ei”, broșuri adresate celor care se opuneau Unirii.

Volumul „Suvenire și impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole” (1858) redă observațiile și reflecțiile sale din timpul călătoriei la Constantinopol, oferind descrieri mozaicate și impresii despre capitala otomană.

Dimitrie Ralet este descris ca un moralist incisiv, cu stil analitic și subtil, aducând aminte de maniera lui La Rochefoucauld. Este amintit de criticul Mircea Anghelescu drept un „diletant de talent” cu o proză savuroasă. În prezent, străzi din Botoșani și Iași poartă numele său.

Opera

• Plăcerea sâmțirei (1837)
• Scrieri (1840)
• Bețivul (1857)
• Păun Burlacul (1857)
• Scene naționale (1857)
• Harță sau Balaban Răzeșu (1857)
• Suvenire și impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole (1858, reeditată în 1979).

Sursa: https://luceafarul.net/unionistul-si-scriitorul-dimitrie-ralet