Dimitrie August Laurian, profesor de filosofie, jurnalist și om politic român

Dimitrie August Laurian (n. 1846, București – d. 25 octombrie 1906, București) a fost un ziarist și critic literar român, membru corespondent al Academiei Române. Dimitrie August Laurian, profesor de filosofie, jurnalist și om politic, fiul lui A. T. Laurian, s-a format la București, unde a urmat școala primară, liceul și Facultatea de Litere. După obținerea licenței, a continuat studiile de filosofie la Paris, apoi la Bruxelles, unde și-a susținut doctoratul. Revenit în țară, a predat filosofie și limba latină la licee din București, inclusiv „Sf. Sava” și „Matei Basarab,” din 1871 până spre finalul vieții.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_August_Laurian#/media/Fi%C8%99ier:Dimitrie_August_Laurian.jpg

În 1872, împreună cu Ștefan C. Michăilescu, a fondat revista Tranzacțiuni literare și științifice, care ulterior a fuzionat cu Revista contimporană. În mai 1877, Laurian a înființat ziarul România liberă, pe care l-a condus până în 1889, activând intens în presa românească și fiind președinte al Societății presei. Deși inițial adversar al junimiștilor, s-a alăturat grupării acestora în 1884. Din 1887, a fost membru corespondent al Academiei Române, iar între 1888 și 1895 a activat ca deputat și senator, ocupând funcții în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și contribuind semnificativ la reforma învățământului din 1898. A tradus lucrări din Vergiliu, Horațiu și Cicero.

Lucrarea sa de licență, Metodul de care debe să ne servim în determinarea facultăților sufletului și diviziunea lor (1868), investighează relația dintre corp și spirit, criticând dualismul cartezian și teoria armoniei prestabilite a lui Leibniz, și propune o viziune integrată a ființei umane. În articolele din Tranzacțiuni literare și științifice (1872), Laurian explorează legătura dintre filosofie și știință, respingând exagerările pozitiviste ale timpului și propunând unitatea dintre acțiune și gândire în procesul cunoașterii.

Bibliografie principală

Cărți de autor

• Metodul de care debe să ne servim în determinarea facultăților sufletului și diviziunea lor, București, Imprimeria Statului, 1868.
• Elemente de economie politică: carte de școală întocmită după publicațiuni străine, București, Editura Librăriei Socecu, 1897.

Literatură secundară

• Lazăr Spiridon Bădescu, Lui Dimitrie August Laurian, București, Tipografia profesională Dim. C. Ionescu, 1911.
• Dan Mănucă, „Dimitrie August Laurian” în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979.
• Vasile Vetișanu, „Dimitrie August Laurian” în Istoria filosofiei românești, vol. 1, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1972.

Sursa: https://romanian-philosophy.ro/encyclopedia/laurian-dimitrie-august/