Averea cea mai de preţ este cea pe care o porţi cu tine.

În societatea mercantilă în care trăim, un om cu avere este cel care posedă cât mai multe lucruri, imobile, maşini sau bani. Toate acestea pot într-o zi să dispară. Ba se strică, ba se pierd, ba se fură sau se cheltuiesc. Tot ce rămâne după trecerea lor este o teribilă stare de depresie.

Pentru a fi într-adevăr bogat trebuie să ne îngrijim a strânge avuţii pe care să le purtăm cu noi oricând. Depinde de piramida valorică a fiecăruia ce fel de avere doreşte să dezvolte.

Când nu ai grija unui serviciu sau a zilei de mâine, nu-ţi rămâne decât să-ţi “exersezi” sufletul şi astfel vei afla cât de adânc poţi să simţi. Vei şti cât de mult poţi să iubeşti sau care este propria măsură în a ierta. Aceste tatonări ale graniţelor sentimentelor trebuie făcute de la vârste fragede pentru a fi conştient de limitele proprii ale adâncului şi frumosului din suflet.

Mâine  se sărbătoreşte în tradiţia populară Dragobetele, o sărbătoare a iubirii şi a alungării singurătăţii. Dragostea care uneşte două suflete, care alătură două trupuri a fost motivul principal pentru care “Uniunea” a devenit simbolul Dragobetelui. Până pe 16 februarie 2016, Dragobetele nu avea simbol. Abia după o campanie de promovare a valorilor tradiţionale româneşti, în urma a peste 20 000 de voturi, în 2016, Dragobetele a primit simbol.

            Declaratiile

Pentru a sărbători această tradiţie, tinerii bârlădeni şi-au declarat “avuţiile” sufleteşti pe foi de hârtie, pe care le-au adunat în urnele pentru îndrăgostiţi prezente în unităţile de învăţământ din oraş. Nefiind semnalat “simţitorul”, ci numai destinatarul sentimentului, elevii au avut libertatea de a-şi deschide sufletul.

Tabloul din holurile liceelor este superb! Singuri sau în grup îi vezi îndreptându-se spre urna declaraţiilor spre a-şi depune “omagiul” pentru persoana iubită. Când dau drumul biletului în urnă aşteaptă o clipă, în care, probabil, îşi pun o dorinţă. Mai mult ca sigur, dorinţa va fi reciprocitatea: ca şi celălalt să simtă la fel. După ce au făcut acest act de curaj, se îndepărtează râzând, îmbujoraţi de parcă ar fi făcut declaraţia pe viu. O imagine cutremurător de înduioşătoare!

Cu siguranţă vor fi unii care să transmită altceva decât simţiri pozitive. Aceştia nu fac asta pentru că ar fi răi, sunt doar mai săraci. Săraci în suflet.

            Mai multe vorbe sunt de prisos. Trebuie să recunoaştem că frumuseţea vieţii începe odată cu primul “Te iubesc!”.

Iulia Chiper