Cristofor I. Simionescu, inginer chimist

Cristofor I. Simionescu, (n. 17 iulie 1920, Dumbrăveni, fostul județ Botoșani – d. 6 august 2007, București), a fost un inginer chimist, academician român.

Cristofor I. Simionescu a fost un reputat inginer chimist român, specializat în chimia macromoleculară, membru titular al Academiei Române (din 1963) și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. A adus contribuții semnificative în cercetarea chimiei lemnului și celulozei, în studiul polimerilor și copolimerilor grefați, precum și în domeniul tehnologiei celulozei, hârtiei și fibrelor artificiale. De-a lungul carierei, a semnat numeroase lucrări științifice de referință.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Simionescu a urmat liceul la Suceava și Iași, apoi s-a format la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Iași. În 1948, și-a susținut teza de doctorat cu titlul Contribuții la cunoașterea uleiurilor vegetale indigene, obținând titlul de doctor inginer în științe chimice.

A ocupat o carieră academică remarcabilă:

• Preparator (1943), asistent (1944–1948), conferențiar (1948–1951), apoi profesor și șef de catedră (din 1952);
• Rector al Institutului Politehnic „Gh. Asachi” din Iași (1953–1976);
• Director al Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iași (1970–2000);
• Președinte al Filialei Iași a Academiei Române în două rânduri: 1963–1974 și 1989–2001.

A fost vicepreședinte al Academiei Române între 1974–1990 și a deținut funcția de vicepreședinte cu delegație de președinte între 1977–1980.

Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra unor domenii-cheie:

• Chimia lemnului, cu accent pe valorificarea speciilor cu creștere rapidă (plop, salcie);
• Tehnologia hârtiei, inclusiv metode inovative de încleiere și obținerea hârtiei sintetice;
• Polimeri semiconductori, prin complexarea compușilor macromoleculari cu metale;
• Sinteza mecanochimică și electrochimică a compușilor macromoleculari;
• Studiul structurii polimerilor prin metode de degradare menajată (hidroliză, degradare termică);
• Poliacetilene, copolimeri secvențați, polimeri biocompatibili și activi biologic, etc.

Este autorul a numeroase volume de referință, printre care:

• Chimia lemnului în R.P.R. (1964),
• Mecanochimia compușilor macromoleculari (1967),
• Tratat de chimia compușilor macromoleculari (4 vol., 1973–1993),
• Originea vieții (1983),
• Poliacetilene (1987),
• Implicații bioenergetice ale coloranților (1988),
• și al eseului memorialistic Gânduri (5 volume).

A scris, de asemenea, despre istoria chimiei și despre relațiile dintre știință și filozofie.

A fost fondator și redactor responsabil al revistelor internaționale Cellulose Chemistry and Technology și Memoriile Secțiilor Științifice ale Academiei Române (seria a IV-a). A fost membru al mai multor academii și societăți științifice din țară și străinătate, printre care:

• Academia de Științe din Chișinău (1991),
• Academia de Științe din New York,
• Academia Internațională de Știință a Lemnului (IAWS),
• Academia Europeană de Științe și Arte,
• Societăți de chimie din Franța, SUA, Ungaria și Bulgaria.

A fost distins cu Medalia de Aur a Societății Americane de Chimie (1976) și cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer (2000). A primit și titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Chimico-Tehnologic din Sofia.

În 1976, a fost destituit din funcția de rector al Institutului Politehnic din Iași, după ce, într-o discuție cu ambasadorul RFG, Erwin Wickert, a descris-o pe Elena Ceaușescu ca fiind „incultă și analfabetă” — conversație interceptată de Securitate.

Începând din 2013, la Iași se organizează anual Concursul Național de Chimie „Cristofor I. Simionescu”, în onoarea sa.

Distincții

• Ordinul Muncii, clasa a II-a (1953)
• Medalia „40 de ani de la înființarea PCR” (1961)
• Ordinul „23 August”, clasa a III-a (1964)
• Ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasele a III-a (1966) și a II-a (1981)
• Ordinul „Meritul Științific”, clasa I (1966)
• Titlul de „Om de știință emerit” (1969),

Viață personală

Cristofor I. Simionescu a fost tatăl academicianului Bogdan Simionescu. La împlinirea vârstei de 60 de ani, revista Polymer Bulletin i-a dedicat un articol omagial.