Paul Bortnovschi, scenograf, arhitect, designer și profesor, fondator al școlii românești de scenografie

Paul Bortnovschi, (n. 17 iulie 1922, Sinaia – d. 12 octombrie 2007), a fost un scenograf, arhitect, designer și profesor, fondator al școlii românești de scenografie.

Paul Bortnovschi s-a născut în Sinaia, fiind fiul inginerului Vladimir Bortnovski. Între 1933 și 1941 a urmat cursurile Liceului „Mihai Eminescu” din București, iar apoi a studiat la Institutul de Arhitectură din București (1941–1949), unde i-a avut ca profesori pe Constantin Iotzu și Haralamb Georgescu.

Între 1949 și 1953 a lucrat în cadrul Camerei de Comerț Exterior, în serviciul Târguri, condus de arhitectul Ascanio Damian, unde a realizat amenajări ambientale pentru pavilioanele României la diverse expoziții internaționale. În 1951, a colaborat cu fratele său, Stan Bortnovski, la proiectul Aerogării Băneasa din București.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/bridge-tunnel-door-building-4456255

A început colaborarea cu Liviu Ciulei în 1951, iar din 1953 a devenit scenograf la Teatrul Municipal (actualul Teatru „Lucia Sturdza-Bulandra”) și ulterior la Teatrul Național, unde a fost numit prim scenograf în 1974.

Între 1961 și 1973 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, iar din 1967 a condus catedra. A fost un promotor al învățământului de design în România, reușind să înființeze o secție de profil în anul universitar 1969–1970.

A realizat scenografia piesei Revizorul de Gogol, în regia lui Lucian Pintilie, montare interzisă de cenzură în 1972 la presiunea ambasadei URSS. A debutat în scenografia de film alături de Liviu Ciulei și Mircea Bodianu.

Paul Bortnovschi a fost activ în numeroase organizații culturale și profesionale:

• membru al Comisiei Internaționale OISTAT UNESCO pentru arhitectură teatrală,
• vicepreședinte al Centrului Român OISTAT,
• președinte al Comisiei Române de Arhitectură Teatrală,
• membru al Uniunii Artiștilor Plastici și al UNITER,
• membru al Design History Society.

Scenografii notabile în teatru

• Omul care aduce ploaia, regia Liviu Ciulei (1957)
• Profesiunea doamnei Warren, regia Lucia Sturdza-Bulandra (1958)
• Hamlet, regia Ion Olteanu (1959)
• Moartea unui comis voiajor, regia Dinu Negreanu (1959)
• Copiii soarelui, regia Liviu Ciulei și Lucian Pintilie (1961)
• Proștii sub clar de lună, regia Lucian Pintilie (1962)
• Cezar și Cleopatra, regia Lucian Pintilie (1963)
• Inima mea este pe înălțimi, regia Lucian Pintilie (1964)
• Jocul de-a vacanța, regia Valeriu Moisescu (1964)
• Moartea lui Danton, regia Liviu Ciulei (1966)
• Livada cu vișini, regia Lucian Pintilie (1967)
• Victimele datoriei, regia Crin Teodorescu (1968)
• Revizorul, regia Lucian Pintilie (1972)
• Pygmalion, regia Moni Ghelerter (1974).

Scenografie de film

• Poveste sentimentală (1962)
• De ce trag clopotele, Mitică? (1981) – în colaborare cu Nicolae Șchiopu.

Premii și distincții

• Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru scenografie (1975)
• Premiul UNITER pentru întreaga activitate (1993)
• Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Mare Ofițer (2000)
• Premiul Național pentru întreaga activitate artistică, oferit de Ministerul Culturii și Cultelor (2002)
• Doctor Honoris Causa al UNATC (2003).