Costin Kirițescu, economist român

Costin Kirițescu (n. 25 mai 1908, București – d. 13 decembrie 2002) a fost un economist român de prestigiu, membru titular al Academiei Române din 1992.

Fiul profesorului Constantin Kirițescu, un apropiat al lui Spiru Haret, Costin Kirițescu a crescut într-un mediu intelectual. După absolvirea Liceului „Matei Basarab” din București, a urmat Facultatea de Drept a Universității din București, obținând licența în 1929. În paralel, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, finalizate în 1930.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Costin_Kirițescu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy_of_Sciences.jpg

După studii, a făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești și la două dintre sucursalele acesteia. În aceeași perioadă, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București, însă pasiunea sa pentru domeniul financiar și bancar a devenit dominantă. În toamna anului 1930, s-a mutat la Berlin, pentru a-și continua studiile doctorale în economie.

Condițiile de trai au fost dificile în lipsa unei burse, însă a reușit să se întrețină obținând un post într-o orchestră a companiei de film UFA, grație faptului că știa să cânte la vioară. A urmat cursurile Universității „Friedrich Wilhelm” din Berlin între 1930 și 1934, iar la finalul studiilor a primit titlul de doctor în economie și filozofie.

Întors în țară în 1934, și-a început cariera didactică la Facultatea de Drept, unde a parcurs toate treptele universitare până în 1952. În 1936, a participat la concursul pentru ocuparea unui post la Banca Națională a României (BNR), fiind admis al doilea dintre 200 de candidați. A fost angajat ca impiegat clasa a VIII-a, dar a urcat rapid în ierarhie, ajungând referent I la Serviciul de Studii al BNR.

În 1952, a fost îndepărtat atât de la Banca Națională, cât și din învățământ, în contextul epurărilor comuniste, fiind acuzat de „deviaționism de dreapta”. A lucrat timp de cinci ani la un atelier de tâmplărie și mecanică, ca pontator și apoi șef al serviciului de planificare.

În 1957, a fost cooptat la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române, iar un an mai târziu a revenit în structurile Ministerului Finanțelor și ale Băncii Naționale, unde a activat până la pensionare, în 1987.

Tot din 1958 a reluat și activitatea didactică, predând la Catedra de Finanțe a Academiei de Studii Economice. A participat activ la procesul de integrare a României în Fondul Monetar Internațional și în Banca Mondială în anii 1971–1972. A susținut prelegeri la universități din Europa și SUA și a fost invitat la manifestări internaționale organizate de instituții din Viena și Belgrad (1975–1988).

În 1981, a obținut o bursă de cercetare de trei luni la Institutul FMI din Washington. A efectuat misiuni și cercetări în mai multe țări, printre care Kenya și Jamaica.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în decembrie 1991 și membru titular în noiembrie 1992. Între 1991 și 1998 a fost membru al Consiliului de Administrație al BNR. A mai fost consilier la Institutul Național de Cercetări Economice, membru al Societății Ateneului Român, președinte de onoare al Societății Române a Economiștilor (SOREC) și membru al Asociației Române pentru Clubul de la Roma.

Pentru contribuțiile sale, a primit în anul 2000 Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce, iar în 2001 Premiul special pentru întreaga activitate, acordat de BNR.

A fost un autor prolific, cu peste 400 de articole și studii publicate în țară și în străinătate. Printre lucrările sale se numără:

• Inflația și combaterea ei (1943)
• Geneza monedei (1945)
• Aspecte ale problemelor monetare contemporane (1946)
• Relațiile valutar-financiare internaționale (1978)
• Moneda – mică enciclopedie (1980)
• Un secol de frământări monetare (1996)
• Idei contemporane în acțiune (1996)
• Călător prin secolul XX. Memoriile unui bancher fără bani
• Lumea în care și-a croit drumul Banca Națională a României

Lucrarea sa fundamentală este Sistemul bănesc al leului și precursorii lui, în trei volume (1964–1971), o analiză amplă a istoriei sistemului monetar românesc.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Costin_C._Kiriţescu