Constantin Palade, compozitor român

Costache N. Palade, (n. 14 martie 1897, Duda, com. Epureni, jud. Fălciu – d. 3 septembrie 1974, Huși), a fost un compozitor român, profesor și culegător de folclor.

Sursa foto: AI

Costache N. Palade, cunoscut și sub numele Constantin N. Palade, s-a născut în satul Duda (aparținând la acea vreme de comuna Epureni, județul Fălciu), într-o familie de agricultori – fiul lui Neculai și al Mariei Palade. A urmat cursurile primare la Școala mixtă din Novaci, absolvită în 1911, și apoi Gimnaziul „Anastasie Panu” din Huși, finalizat în 1915.

Între 1918 și 1921 a urmat Conservatorul din București, unde a studiat cu personalități precum D.G. Kiriac (teorie și solfegiu) și Alfons Castaldi (armonie). În paralel, a frecventat și cursurile Facultății de Filosofie timp de doi ani.

A fost implicat activ în viața culturală a orașului Huși, colaborând cu Ateneul Popular „Dimitrie Cantemir” și susținând recitaluri, inclusiv interpretări din Beethoven (1927).

A activat ca profesor de muzică vocală, vioară și limba germană în mai multe instituții de învățământ din țară:

• Seminarul Teologic din Huși (1921–1931, cu posibile întreruperi)

• Liceul de băieți „Cuza Vodă” din Huși (1921–1922)

• Școala Normală din Ismail (1923–1924)

• Liceul de fete „Elena Doamna” din Huși (1927–1932)

• Școala Normală din Huși (1924–1925)

• Școala de Meserii din Huși (1926–1927)

• Școala Normală „Costache Negri” din Galați (1932–1939)

• Liceul „Spiru Haret” din București (1939–1944, 1946–1948)

• Școala Normală pentru Învățătura Poporului din București (1946–1948)

• Liceul „Gheorghe Șincai” din București (1948–1955)

• Școlile Generale nr. 100 și 102 din București (1955–1959)

A cules folclor din diverse regiuni ale țării – Muntenia, Basarabia și Dobrogea – pe care l-a prelucrat și inclus în creațiile sale. A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

În 1968, compune Imnul semicentenarului Liceului „Cuza Vodă” din Huși, pe versuri de George Vasilescu.

Palade a lăsat în urmă un repertoriu vast, acoperind multiple genuri muzicale:

Muzică vocal-simfonică

• Miorița, cantată pentru cor mixt, soliști și pian (versuri populare)

• Mihai Viteazul, cantată pentru cor mixt, soliști și pian/orchestră

• Movila lui Burcel, cantată pentru soliști, cor mixt și pian

Muzică simfonică

• Triptic, pentru orchestră de cameră

• Suită românească în si minor, orchestră mare

• Plai de cântec românesc, orchestră simfonică

Muzică de cameră

• Trei sonate pentru pian

• Sonata pentru vioară și pian

• Suită pe teme românești pentru vioară și pian

• Cavatina, Elegia, Impromptu și Tarantela pentru violoncel și pian

• Album pentru pian din folclorul românesc (1972)

• Piese pentru pian: Preludii, Pentatonic, Parafrază, Dans românesc, Joc de doi

Muzică corală

A compus numeroase lucrări pentru cor mixt și pentru voci egale, multe dintre ele pe versuri populare sau inspirate din folclor, dar și pe texte de mari poeți români: Mihai Eminescu, George Coșbuc, Lucian Blaga, Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Octavian Goga, Șt. O. Iosif, Cincinat Pavelescu, I.L. Caragiale ș.a.
Exemple notabile:

• 12 Coruri mixte (1946)

• Coruri pentru voci mixte, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1939

• Foaie verde, foi de nuc, Na, păcatul ce văzui!, Hora Daciei, Mai am un singur dor, Serile de la Mircești

• Cântece cu tematică patriotică sau socială: Cântăm libertatea, Republică sub mândră stemă, Glorioasa armată, Ce-ți doresc eu ție, scumpă Românie

Muzică vocală (lieduri)

A compus o serie de lieduri pentru voce și pian pe versuri din literatura română clasică:

• Mihai Eminescu: Lacul, O, mamă, Și dacă…, Stelele, Când amintirile…, Cugetările sărmanului Dionis

• Șt. O. Iosif: Cobzarul, Înserare

• George Coșbuc: Doină, Baladă, Cântecul fusului

• Lucian Blaga: Dorul-dor, Inima pădurii, Coasta soarelui

• Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Octavian Goga, I.L. Caragiale, Cincinat Pavelescu și alții.

Costache N. Palade este considerat un important reprezentant al muzicii românești de inspirație folclorică din prima jumătate a secolului XX. Prin activitatea sa pedagogică, creația variată și culegerea folclorică, a contribuit semnificativ la promovarea și conservarea tradițiilor muzicale românești.

Personalitatea sa a fost menționată în lucrări de specialitate, printre care și în „Muzicieni din România. Lexicon biobibliografic” (vol. VII), de Viorel Cosma – una dintre cele mai importante surse biografice.