Constantin Virgil Gheorghiu, romancier, poet, jurnalist și diplomat român interbelic
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 15, 2024
Constantin Virgil Gheorghiu (n. 9 septembrie 1916, Valea Albă-Războieni, județul Neamț – d. 22 iunie 1992, Paris) a fost un romancier, poet, jurnalist și diplomat român interbelic. S-a stabilit în Franța după 1947 și a devenit cunoscut pe plan mondial datorită celebrului său roman Ora 25, tradus în zeci de limbi. În 1963, a fost hirotonit preot al bisericii ortodoxe române „Sfinții Arhangheli” din Paris, iar în 1971 a primit rangul de iconom stavrofor.
Gheorghiu provenea dintr-o familie de preoți, bunicul și tatăl său fiind preoți în Războieni. În perioada 1928-1936, Gheorghiu a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău, deoarece familia nu-și permitea să-l întrețină la seminarul teologic. În 1936, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București, publicând în această perioadă mai multe volume de versuri și devenind un jurnalist cunoscut. În 1943, a fost numit atașat de presă al legației române de la Zagreb, iar după 23 august 1944, s-a refugiat în Occident.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Virgil_Gheorghiu#/media/Fi%C8%99ier:Virgil_Gheorghiu.jpg
După mai mulți ani de lagăr și studii teologice la Heidelberg, Gheorghiu s-a stabilit la Paris, unde a publicat peste 35 de volume, multe dintre ele cunoscând succes internațional și fiind traduse în mai multe limbi. Ora 25, publicată în 1949, este considerată cea mai importantă operă a sa, descriind teroarea istoriei prin prisma unui țăran român, Iohan Moritz, prins în vârtejul evenimentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Romanul a fost ecranizat în 1961, cu Anthony Quinn în rolul principal.
La 23 mai 1963, Gheorghiu a fost hirotonit preot la Biserica Ortodoxă Română „Sf. Arhangheli” din Paris și a fost ridicat la rangul de protopresbiter al Patriarhiei din Constantinopol în 1970. A avut legături strânse cu liderii religioși, inclusiv cu Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Constantinopolului, Athenagoras. Gheorghiu a fost un conferențiar invitat în numeroase țări, însă nu a fost invitat să-și viziteze țara natală după exil. În ciuda acestui fapt, și-a păstrat dragostea pentru România, exprimându-și dorința de a se întoarce într-o zi.
Gheorghiu a murit în 1992 la Paris, fără a reuși să-și viziteze din nou patria. Prin demersurile academicianului Eugen Simion, întreaga sa operă literară a fost donată Academiei Române în 1994, conform dorinței sale.
Printre cărțile sale cele mai importante se numără:
- Ora 25
- A doua șansă
- Casa de la Petrodava
- Omul care călătorea singur
- Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer
Pe lângă lucrările sale literare, Gheorghiu a scris și cărți teologice, cum ar fi:
- Sfântul Ioan Gură de Aur (1957)
- Cersetorii de miracole (1958)
- Viața lui Mahomed (1963)
- Cum am vrut să mă fac sfânt (1975)
Opera sa, atât literară cât și teologică, reflectă nu doar profunzimea spirituală a autorului, dar și experiențele sale din exil, oferind o perspectivă unică asupra secolului XX.
Sursa: https://www.crestinortodox.ro/parinti/constantin-virgil-gheorghiu-139330.html
și https://www.librariasophia.ro/autor/gheorghiu-constantin-virgil