Constantin T. Stoika, traducător și poet român erou

Constantin T. Stoika (n. 14 februarie 1892, Buzău, România – d. 23 octombrie 1916, Boișoara, Vâlcea, România) a fost un traducător și poet român.

Constantin Titus Stoika s-a născut la Buzău pe 23 februarie 1892, fiind fiul lui Titus St. Stoika, provenit dintr-o veche familie bănățeană, și al Irinei Canella. A urmat liceul la Brașov, Buzău și Pitești, unde în 1909 a fondat revista școlară Tinerimea literară și artistică. În 1912, s-a alăturat grupului simbolist de la revista Viața nouă. A început studii de litere la București, dar în 1913 s-a înrolat voluntar în armată, participând la campania din Bulgaria.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_T._Stoika#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_T._Stoika.jpg

Împreună cu Mihail Săulescu, V. Demetrius și I. Chiru-Nanov, a fondat revista Poezia în 1915. Mobilizat ca sublocotenent în Primul Război Mondial, a murit pe front pe 19 octombrie 1916.

Const. T. Stoika a tradus din autori francezi precum Baudelaire și Verlaine, dar și din clasici latini. A avut preocupări teoretice legate de simbolism, scriind lucrări precum Școala nouă victorioasă în luptă cu parnasienii și realiștii și Reflexii în fața poeziei noi (publicată în Viața nouă în 1922).

Opere:

• Licăriri (Buzău, 1910)
• Poezii 1912-1916 (Chișinău, 1928, cu prefață de Ovid Densusianu și notiță biografică de Cezar și Titus Stoika)

Colaborări: Stoika a colaborat cu numeroase reviste, printre care: Duminica (1909), Universul literar (1910-1911), Neamul românesc literar (1910-1914), Viața nouă (1912-1916), Flacăra (1912-1916) și Poezia (1915).

A murit pe un munții din nordul Văii Oltului la data de 23 octombrie 1916, în urma unui bombardament de artilerie. A fost multiplu decorat post-mortem. Constantin T. Stoika a fost înmormântat pe o colină la marginea satului Boișoara.