Gheorghe Banea, profesor, prozator și romancier român

Gheorghe Banea (14 februarie 1891, Măcin, județul Tulcea – 19 decembrie 1967, București) a fost profesor, prozator și romancier român, participant la Campania din Balcani din Primul Război Mondial, fiind decorat cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler.

Născut într-o familie dobrogeană, Gheorghe Banea și-a petrecut copilăria la Măcin, într-un mediu care avea să-i marcheze profund universul literar. Bunicul patern, mocan stabilit în Dobrogea, fusese un om înstărit, iar familia maternă provenea din raiaua Brăilei. Părinții săi, Anița și Sandu Banea, sunt evocați sugestiv în romanul Vin apele!, mama ca figură grijulie, iar tatăl ca om simplu, dar harnic, care își întreținea familia din pescuit.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://tulcealibrary.ro/banea-gheorghe/

A urmat școala primară în localitatea natală, apoi, ca bursier, Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, unde a fost coleg cu viitorul critic literar Perpessicius. După bacalaureat, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, însă studiile i-au fost întrerupte de intrarea României în Primul Război Mondial.

Mobilizat în august 1916, Gheorghe Banea a participat la luptele de pe frontul dobrogean ca comandant de pluton. Grav rănit în luptele de la Parachioi, a fost considerat mort și abandonat pe câmpul de luptă, apoi capturat și supus unui lung periplu prin spitale de campanie din Bulgaria. Repatriat în 1918, a fost demobilizat ca invalid de război, după ce fusese oficial declarat căzut în luptă. Pentru participarea sa la război și suferințele îndurate, a fost decorat cu „Steaua României” și cu Crucea Comemorativă a Războiului 1916–1918.

În ciuda problemelor grave de sănătate, și-a finalizat studiile universitare, obținând licența în litere în 1919. A desfășurat o îndelungată activitate didactică, timp de peste trei decenii, ca profesor la instituții de prestigiu din Buzău, Târgoviște, Brăila și București, pensionându-se în anul 1952.

Debutul său literar important a avut loc în 1938, odată cu apariția volumului Zile de lazaret. Jurnal de captivitate și spital, o mărturie tulburătoare despre experiența războiului și a prizonieratului. Cartea a fost elogiată de critica literară a vremii și recompensată în 1940 cu Premiul „I. Heliade Rădulescu” al Academiei Române. Alte lucrări semnate de Gheorghe Banea includ romanele Vin apele! și Mușchetarii în Balcani, precum și proză scurtă și lucrări de specialitate.

Prin activitatea sa didactică și prin opera literară de profundă autenticitate umană, Gheorghe Banea rămâne o voce importantă a literaturii române interbelice, martor lucid și sensibil al traumelor Primului Război Mondial.