Constantin Sandu-Aldea, inginer agronom, scriitor și prozator de orientare semănătoristă

Constantin Sandu-Aldea (n. 14 noiembrie 1874, Tichilești, județul Brăila – d. 21 martie 1927, București) a fost un inginer agronom, scriitor și prozator de orientare semănătoristă, devenit membru corespondent al Academiei Române în 1919.

Născut într-o familie de țărani, Sandu-Aldea și-a urmat studiile agricole la Paris și Berlin, iar mai târziu a fost profesor de agricultură la Școala Centrală de Agricultură din Herăstrău.

Ca agronom, el a pus bazele științei ameliorării plantelor în România, publicând Ameliorarea plantelor agricole în 1915. A introdus și cultivat în țară diverse soiuri de grâu în scop științific, selectând varietățile cele mai productive și studiind soiurile românești, printre care „Bălan românesc”, „Uriaș”, „Banat”, „Tisa” și „Azima”. Prin încrucișări cu soiuri străine, a obținut variante noi precum „Bălan/Squarehead” și „Arnău/Turchstan”. În perioada 1922–1925, a creat și hibrizi noi care îi poartă numele: „Sandu-Aldea 22” și „Sandu-Aldea 224”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Sandu-Aldea#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_Sandu_Aldea.jpg

Debutând cu poezii și note de călătorie, Sandu-Aldea s-a remarcat mai ales în proză. Povestirile sale sunt dramatice, prezentând personaje puternice și impulsive din lumea rurală a Bărăganului și a Dunării. Printre lucrările sale se numără nuvelele „În urma plugului” (1905), „Pe drumul Bărăganului” (1908), „Ape mari” (1910) și romanul „Două neamuri” (1906). A tradus opere ale lui Ibsen, Andreev, Loti și Sudermann.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Sandu%E2%80%93Aldea