Pierre Hassner, geopolitolog și filozof francez de origine română
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 31, 2026
Pierre Hassner (n. 31 ianuarie 1933, București, România – d. 26 mai 2018, Paris, Franța) a fost un geopolitolog și filozof francez de origine română, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul relațiilor internaționale și al geopoliticii.
A fost director de cercetare emerit la Centrul de Studii și Cercetare Internaționale și la Institutul de Studii Politice din Paris (Sciences Po), iar pe parcursul carierei sale a predat și la Centrul European de la Universitatea Johns Hopkins din Bologna. În 2003, a primit premiul Alexis de Tocqueville, o distincție care recunoaște realizările remarcabile în domeniul studiilor politice.

Congresul Interacademiaal Oost West „Views on Europa” la Amsterdam. Pierre Hassner.
Jack de Nijs pentru Anefo – Fotocollectie Anefo . Nationaal Archief, Den Haag, nummertoegang 2.24.01.05, bestanddeelnummer 922-0178.
- CC BY-SA 3.0 nl
- Fișier: Pierre Hassner.jpg
- Creat: 15 ianuarie 1969
- Încărcat: 8 mai 2014
Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Hassner#/media/File:Pierre_Hassner.jpg
Născut într-o familie evreiască română, Pierre Hassner a emigrat în Franța în 1948, la vârsta de 15 ani, împreună cu părinții săi care fugeau de regimul comunist. În același an, a citit lucrarea „Marea schismă” a lui Raymond Aron, o carte care i-a influențat profund gândirea. Hassner a devenit student al prestigioasei École normale supérieure, obținând în 1955 agregarea în filosofie. În această perioadă, a fost mentorat de Raymond Aron și Leo Strauss.
Raymond Aron, în memoriile sale din 1983, menționa că Hassner a impresionat printr-o prezentare strălucitoare despre Tucidide, iar discursul său a fost considerat de Aron drept unul dintre cele mai remarcabile auzite de la un student. În 1957, Hassner a dobândit cetățenia franceză. De asemenea, din 1992, a fost președinte al Comitetului Kosovo.
Pierre Hassner a dedicat o mare parte din viața sa studiului relațiilor internaționale și al problemelor geopolitice, abordându-le printr-o perspectivă filosofică. În numeroasele sale lucrări, el a adus analize originale și informate despre conflictele internaționale din perioada Războiului Rece și din perioada post-Război Rece, fiind un observator al evoluției geopolitice globale. În mod special, a abordat probleme legate de război, violență, totalitarism și regimuri autoritare.
Într-una dintre lucrările sale celebre, Hassner analizează tranziția de la gândirea politică a lui Locke, care vede libertatea ca proprietate, la perspectiva lui Hobbes, unde războiul este văzut ca o modalitate de a căuta securitatea maximă. De asemenea, el a introdus conceptul de „democrație hibridă”, aplicându-l la regimuri politice precum cele din China și Rusia, unde autoritarismul este mascat sub o fațadă democratică.
Hassner a fost, de asemenea, preocupat de analiza relațiilor internaționale și a fenomenului războiului, integrând în cercetările sale idei din filosofia politică a lui Kant, Hegel, Nietzsche și Marx, pentru a înțelege dinamica securității și violenței în lume.
Cărți și lucrări
- Change and Security in Europe, Adelphi Papers 45 și 48, Londra, Institutul Internațional de Studii Strategice, 1968
- „Kant” și „Hegel”, în History of Political Philosophy, Chicago, 1973
- La Revanche des passions: Métamorphoses de la violence et crises du politique, Paris, Fayard, 2015
- Justifier la guerre? De l’humanitaire au contre-terrorisme (cu Gilles Andréani), Paris, Presses de Sciences Po, 2005
- La Terreur et l’Empire. La violence et la paix II, Paris, Le Seuil, 2003
- Guerre et sociétés. États et violence après la guerre froide (cu Roland Marchal), Paris, Karthala, 2003
- Washington et le Monde. Dilemmes d’une superpuissance (cu Justin Vaïsse), Paris, Autrement, 2003
- La Violence et la Paix. De la bombe atomique au nettoyage ethnique, Paris, Le Seuil, 2000 (reediție parțială și augmentată a lucrărilor publicate de Editions Esprit în 1995).
Jurnal FM 