Constantin Noica, filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român

Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vitănești, Teleorman – d. 4 decembrie 1987, Sibiu) a fost un filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990). Fostul ministru țărănist Nicolae Noica este nepotul filozofului Constantin Noica (nepot de frate). Este una dintre cele mai importante figuri ale culturii române din secolul XX. A fost un gânditor original, cu o operă vastă și diversă, care a abordat o gamă largă de teme, de la filosofie și logică la religie și cultură românească.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_Noica_2.jpg

S-a născut la 12 iulie 1909 în Vitănești, Teleorman.
A studiat filosofia la Universitatea din București, unde a fost elevul lui Nae Ionescu.
A urmat cursuri de filosofie la Universitatea din Berlin, unde a participat la seminariile lui Martin Heidegger.
A fost arestat de regimul comunist în 1958 și condamnat la 25 de ani de muncă silnică. A executat 6 ani din pedeapsă la Jilava.
După eliberarea sa din închisoare în 1964, a locuit la București și la Păltiniș, unde a continuat să scrie și să țină seminarii private.
A murit la 4 decembrie 1987 la Sibiu.
Opera lui Noica este vastă și cuprinde o varietate de genuri, inclusiv:

• Filosofie: Fenomenologia spiritului de G.W.F. Hegel istorisită de Constantin Noica, Douăzeci și șapte de trepte ale realului, Devenirea întru ființă
• Eseistică: Pagini despre sufletul românesc, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Sentimentul românesc al ființei
• Poezie: Mathesis sau bucuriile simple
• Jurnale: Jurnal filosofic, Jurnal de idei.

Constantin Noica este considerat unul dintre cei mai importanți filosofi români din toate timpurile. Opera sa a avut o influență majoră asupra gândirii românești din secolul XX și continuă să inspire și astăzi generații de cititori și cercetători.

A fost un critic vocal al regimului comunist și a plătit un preț mare pentru disidența sa.
A fost un gânditor profund original, care a dezvoltat o filosofie proprie, numită „filosofia spiritului românesc”.
A fost un promotor al culturii românești și a contribuit semnificativ la redescoperirea identității naționale după căderea comunismului.

Opere antume

• 1934: Mathesis sau bucuriile simple
• 1936: Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant
• 1937: De caelo
• 1940: Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou
• 1943: Două introduceri și o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării
• 1944: Pagini despre sufletul românesc
• 1944: Jurnal filosofic
• 1962: Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica
• 1969: Douăzeci și șapte de trepte ale realului
• 1969: Platon: Lysis (cu un eseu despre înțelesul grec al dragostei de oameni și lucruri)
• 1970: Rostirea filozofică românească
• 1973: Creație și frumos în rostirea românească
• 1975: Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești
• 1975: Despărțirea de Goethe
• 1978: Sentimentul românesc al ființei
• 1978: Spiritul românesc la cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan.
• 1980: Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului
• 1981: Devenirea întru ființă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiționale; vol. II: Tratat de ontologie
• 1984: Trei introduceri la devenirea întru ființă
• 1986: Scrisori despre logica lui Hermes

Opere postume

• 1988: De Dignitate Europae
• 1990: Jurnal de idei
• 1990: Rugați-vă pentru fratele Alexandru
• 1992: Simple introduceri la bunătatea timpului nostru
• 1992: Eseuri de duminică
• 1992: Introducere la miracolul eminescian
• 1997: Manuscrisele de la Cîmpulung
• 1998: Echilibrul spiritual. Studii și eseuri (1929-1947)

Publicistică

• 1994: Semnele Minervei, volumul I, ediție de Marin Bucur
• 1996: Între suflet și spirit, volumul II, ediție de Marin Bucur
• 2003: Moartea omului de mâine, volumul III, ediție de Marin Bucur
• 2007: Despre lăutărism.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica