Ioan Rațiu, avocat, revoluționar pașoptist din Transilvania, deputat și memorandist

Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda, județul Cluj – d. 4 decembrie 1902, Sibiu, județul Sibiu) a fost avocat, revoluționar pașoptist din Transilvania, deputat și memorandist.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Ra%C8%9Biu#/media/Fi%C8%99ier:Dr._Ioan_Ratiu_de_Noslac.jpg
Ioan Rațiu provenea dintr-o mare familie românească de origine nobiliară, Rațiu de Noșlac. A fost fiul lui Ioan Rațiu și s-a căsătorit cu Emilia.

Școala primară și-a început-o la Turda, continuându-și studiile la Blaj, unde a urmat și gimnaziul. Liceul l-a frecventat la Cluj până în 1847, când s-a întors la Blaj și s-a înscris la Seminarul Teologic greco-catolic. A studiat Teologia la Budapesta, iar în acea perioadă l-a surprins izbucnirea revoluției pașoptiste din Ungaria.

Revenind în Transilvania, a participat activ la toate cele trei adunări naționale românești de la Blaj din 1848. A fost numit tribun (maior) în Legiunea Auraria et Salinae, condusă de prefectul Simion Balint, luptând în Munții Apuseni împotriva armatei ungare.

După înfrângerea revoluției pașoptiste, a continuat studiile, abandonând însă Teologia și înscriindu-se la Drept la Viena. A absolvit facultatea în 1854 și a susținut doctoratul în 1857 la Budapesta. A început să practice avocatura la Cluj și Alba Iulia până în 1860, când a deschis propriul cabinet de avocatură.

În politică, a fost ales vicecomite al comitatului Turda, funcție pe care a deținut-o până în 1863, când a devenit deputat în Dieta de la Sibiu. A luptat pentru drepturile politice și naționale ale românilor din Transilvania și a fost unul dintre semnatarii Pronunciamentului de la Blaj din 1868.

Ioan Rațiu a fost unul dintre fondatorii Partidului Național Român din Transilvania. Inițial, a adoptat tactica pasivismului față de autoritățile austro-ungare, dar mai târziu a susținut activismul. A devenit vicepreședinte, iar ulterior președinte al partidului. În casa sa s-au purtat discuții importante privind înființarea ASTRA. Rațiu a fost unul dintre liderii care au inițiat Memorandumul din 1892.

Din cauza atitudinii sale ferm românești exprimate prin Memorandum, familia sa a fost maltratatã la Turda de către huligani susținuți de autoritățile austro-ungare. Aceasta a fost nevoită să se mute la Sibiu. În urma Memorandumului, autoritățile au intentat un proces în 1894, iar Ioan Rațiu a fost condamnat la închisoare împreună cu ceilalți memorandiști români. A fost eliberat în 1895. În timpul procesului din 1894, Rațiu a rostit faimoasa frază: „Existența unui popor nu se discută, ea se afirmă”.

Bibliografie
Briscu, Bogdan – Moții și luptele lor la 1848-1849, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012 ISBN 978-973-109-377-2

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Ra%C5%A3iu