Charles Filiger, pictor simbolist francez
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 11, 2025
Charles Filiger (n. 28 noiembrie 1863, Thann, région Alsace(d), Franța – d. 11 ianuarie 1928, Plougastel-Daoulas, Brest Métropole(d), Franța) a fost un pictor simbolist francez. A fost unul dintre artiștii care s-au asociat cu Gauguin la Pont-Aven din Bretania.
Fiul unui producător de tapet din Mulhouse, Filiger a studiat la Académie Colarossi din Paris, dedicându-se picturii. A expus la Salon des Indépendants în 1889 și 1890 și a ajuns la Pont-Aven în 1888, unde s-a alăturat unei colonii de artiști, inclusiv Paul Sérusier și Armand Séguin.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Filiger#/media/Fi%C8%99ier:Charles_filiger_saint_cecilia.jpg
În perioada sa de activitate, Filiger a primit sprijin financiar din partea conteleui Antoine de La Rochefoucauld, care îi plătea o sumă lunară, permițându-i să creeze lucrări remarcabile. După plecarea lui Gauguin în 1895, colonia s-a dispersat, iar Filiger a avut o viață marcată de dificultăți financiare și alcoolism. După ce a fost spitalizat în 1905, a continuat să locuiască izolat în diverse locuri, în special în Kersulé și Arzano, și a murit în 1928, în urma unei perioade dificile de viață.

În ceea ce privește arta sa, André Breton l-a considerat pe Filiger un suprarealist, dar nu un adept strict al școlii din Pont-Aven. Filiger a fost influențat de tradițiile bizantine și italiene timpurii, iar lucrările sale religioase și peisajele, cum ar fi „Fecioara și copilul” din 1892 și „Breton Shore”, reflectă o abordare geometrică și o simplitate similară cu cea a lui Gauguin.
În ciuda dificultăților sale personale, Filiger a lăsat o amprentă semnificativă asupra artei simboliste și misticismului din Pont-Aven, producând lucrări care combinau stiluri tradiționale și moderne, fiind apreciat pentru abordarea sa unică. Printre lucrările sale celebre se numără „Plage au Pouldu” (c. 1890), „Tête d’homme au béret bleu” (1892), „Le génie à la guirlande” (1892) și „La chapelle au Christ couronné d’épines” (c. 1903-1905), unele dintre ele fiind expuse în muzee importante precum Musée de Pont-Aven și Musée du Louvre.
Jurnal FM 