Isidor Isaac Rabi, fizician evreu-american

Născut în Rymanów, în Galiția, parte a Austro-Ungariei (astăzi în Polonia), Rabi a emigrat în Statele Unite în copilărie și a crescut în New York. Inițial, a studiat inginerie electrică la Universitatea Cornell, dar a schimbat direcția spre chimie și apoi către fizică, domeniu în care a obținut doctoratul la Universitatea Columbia. Lucrarea sa de doctorat a abordat susceptibilitatea magnetică a unor cristale, marcând începutul unei cariere remarcabile.

În 1927, Rabi s-a mutat în Europa, unde a colaborat cu cei mai importanți fizicieni ai vremii, iar în 1929, la întoarcerea în Statele Unite, a obținut o funcție de facultate la Columbia. Aici, alături de Gregory Breit, a dezvoltat ecuația Breit-Rabi, având un rol semnificativ în înțelegerea comportamentului magnetic al nucleului atomic. Contribuțiile sale în domeniul rezonanței magnetice nucleare au revoluționat fizica nucleară și chimia și au fost esențiale pentru dezvoltarea ulterioară a imagisticii prin RMN, o tehnologie de bază în medicina modernă.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Rabi a lucrat la proiectele de radar și la Proiectul Manhattan, care a dus la dezvoltarea primei bombe atomice. După război, a continuat să influențeze politica și știința nucleară, fiind membru al Comisiei pentru Energie Atomică și consilier științific al președintelui Dwight D. Eisenhower. De asemenea, a fost un susținător activ al cercetării internaționale, implicându-se în crearea CERN și Laboratorului Național Brookhaven.

În 1964, a devenit primul profesor universitar al Universității Columbia și a continuat să predea și să cerceteze până în 1967, când s-a retras oficial. A rămas totuși activ în domeniul său, deținând titlul de profesor emerit și continuând să contribuie la cercetarea științifică până la moartea sa.