Charles‑François Daubigny, pictor francez

Charles‑François Daubigny (n. 15 februarie 1817, Paris – d. 19 februarie 1878, Paris) a fost un pictor francez asociat Școlii de la Barbizon, considerat unul dintre importanții precursori ai impresionismului. Pe lângă pictură, a fost și un prolific gravor, remarcându-se mai ales prin tehnica cliché-verre.

Daubigny s-a născut la Paris într-o familie de artiști. A învățat arta de la tatăl său, Edmé-François Daubigny, și de la unchiul său, miniaturistul Pierre Daubigny. Ulterior a studiat cu Jean-Victor Bertin, Jacques Raymond Brascassat și Paul Delaroche, de ale căror influențe s-a desprins rapid.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles-François_Daubigny#/media/Fișier:Charles_francois_daubigny.jpg

Deși astăzi este cunoscut mai ales pentru peisajele sale, în primii ani s-a întreținut ca ilustrator și artist grafic, realizând desene pentru cărți, reviste și ghiduri de călătorie.

În 1838 a înființat, pe Rue des Amandiers-Popincourt, o comunitate artistică împreună cu mai mulți tineri artiști interesați de reprezentarea vieții cotidiene și a naturii. Primele sale gravuri confirmate datează din această perioadă.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Charles-François_Daubigny#/media/File:Pièce_d’eau_sous-bois_(Daubigny).jpg

După 1843, stilul său s-a schimbat odată cu stabilirea la Barbizon, unde a început să picteze direct în natură. O întâlnire decisivă a fost cea cu Camille Corot în 1852. Pe celebra sa barcă-atelier, Botin, Daubigny a pictat pe râurile Sena și Oise, mai ales în zona Auvers. Din aceeași perioadă se observă influența realismului lui Gustave Courbet.

În 1848 a lucrat pentru Chalcographie du Louvre, realizând facsimile care i-au confirmat măiestria tehnică. În 1862 a experimentat, împreună cu Corot, tehnica cliché-verre, aflată la granița dintre fotografie și gravură.

În 1866 a devenit membru al juriului Salonului de la Paris. În timpul șederii la Londra (după izbucnirea războiului franco-prusac din 1870) l-a întâlnit pe Claude Monet, cu care a călătorit în Țările de Jos. Revenit la Auvers, l-a cunoscut și pe Paul Cézanne. Se consideră că acești impresioniști mai tineri au fost influențați de opera sa.

Daubigny a murit la Paris în 1878 și este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise.

Cele mai reprezentative lucrări ale sale au fost realizate între 1864 și 1874 și prezintă în principal peisaje forestiere și lacustre. Compozițiile sale, adesea dominate de orizontalitatea peisajului și de efecte de lumină din contre-jour, au influențat generațiile următoare, în special pe elevul său Hippolyte Camille Delpy.

Printre cele mai ambițioase pânze se numără:

• Springtime (1857)
• Borde de la Cure, Morvan (1864)
• Villerville sur Mer (1864)
• Moonlight (1865)
• Auvers-sur-Oise (1868)
• Return of the Flock (1878)

Guvernul francez l-a decorat cu titlul de Ofițer al Legiunii de Onoare.

Printre elevii și urmașii săi s-au numărat fiul său Karl Pierre Daubigny, Achille Oudinot, Hippolyte Camille Delpy, Albert Charpin și Pierre Emmanuel Damoye. Influența sa a contribuit la răspândirea spiritului Școlii de la Barbizon în Europa.

Lucrări ale lui Daubigny se găsesc astăzi în numeroase muzee importante din lume, inclusiv Musée du Louvre, Musée d’Orsay, Metropolitan Museum of Art și National Gallery.