Ilie Minea, istoric, profesor și fondator al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”

Ilie Minea s-a născut la 15 iulie 1881, în satul Turcheș, județul Brașov. A urmat liceul în Brașov, iar apoi, cu sprijinul Societății „Transilvania”, a plecat la Budapesta, unde s-a înscris la Facultatea de Istorie. A obținut licența în 1905, iar în 1907 a devenit doctor în istorie medie și științe auxiliare. Ulterior, s-a specializat la Universitatea din Viena și la Institutul de arhivistică din același oraș.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_Minea#/media/Fișier:Ilie_Minea.jpg

Revenit în Transilvania în 1908, a predat ca profesor secundar la Caransebeș și a colaborat cu importante publicații românești, precum „Tribuna” și „Telegraful român”.

În 1910 s-a stabilit la București, unde s-a înscris la Universitate, devenind studentul profesorului Dimitrie Onciul. Un an mai târziu, Onciul — director al Arhivelor Statului — l-a numit bibliotecar în cadrul instituției.

În timpul Primului Război Mondial, Ilie Minea a urmat cursurile Școlii de ofițeri în rezervă, participând ulterior, ca voluntar, la bătăliile de la Mărășești și Oituz.

După război, a fost profesor la gimnaziul din Giurgiu, iar în 1922, după moartea lui Alexandru D. Xenopol, a preluat Catedra de Istoria Românilor la Universitatea din Iași, poziție pe care a ocupat-o până la decesul său, survenit la 19 februarie 1943.

În 1925, a fondat revista „Cercetări istorice”, dedicată studiilor valoroase de istorie medievală și modernă românească. A susținut apariția publicației cu mari sacrificii personale, iar revista a fost editată până în 1947.

În 1941, Ilie Minea a înființat Institutul de Istoria Românilor „A. D. Xenopol”, pe lângă Facultatea de Litere și Filosofie. Începând cu 1964, instituția a devenit cunoscută sub numele de Institutul de Istorie și Arheologie.

Activitatea sa științifică a fost vastă, abordând teme de istorie politică, economică, militară, culturală, socială, precum și cercetări arheologice asupra epocii medievale. Contribuțiile sale au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării istoriografiei românești.