Cezar Petrescu, romancier, nuvelist, traducător și jurnalist român

Cezar Petrescu (1 decembrie 1892, satul Hodora, comuna Cotnari, județul Iași – 9 martie 1961, București) a fost un romancier, nuvelist, traducător și un jurnalist de seamă al primei jumătăți a secolului XX. Una dintre figurile emblematice ale literaturii interbelice românești, un scriitor prolific, a fost ales membru titular al Academiei Române în 1955.

A studiat la Școala Inferioară de Agricultură din satul său natal, unde tatăl său era profesor. A început liceul la Roman, iar ulterior l-a continuat la Liceul Național din Iași, unde a obținut bacalaureatul în 1911. După aceea, a urmat Facultatea de Drept din Iași. În perioada studenției, și-a început activitatea de publicist și jurnalist, semnând articole în „Facla” lui N.D. Cocea și „Cronica” lui Tudor Arghezi. Ulterior, a fost fondator al ziarelor „Cuvântul” și „Curentul” și, împreună cu Pamfil Șeicaru, a fost cofondator și codirector al revistei polemice „Hiena”. A fost, de asemenea, director al ziarului oficios „România” și al revistei „România literară”. În 1921, împreună cu Lucian Blaga, Adrian Maniu și Gib I. Mihăescu, a înființat revista „Gândirea”.

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Petrescu#/media/Fi%C8%99ier:Cezar_Petrescu1.jpg

Debutul său literar a avut loc în 1907, cu proza Scrisori, publicată în revista „Sămănătorul”, pe când era elev de liceu, iar în 1922 și-a lansat primul volum editorial, Scrisorile unui răzeș, o antologie de proză. S-a impus însă cu romanele Întunecare, Comoara lui Dromichet, Aurul negru, Calea Victoriei și Duminica orbului. Opera sa cuprinde aproximativ 70 de volume, incluzând romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică, literatură pentru copii, studii, note de călătorie și lucrări memorialistice. Cezar Petrescu se distinge prin faptul că și-a structurat majoritatea lucrărilor în cicluri tematice. Un scriitor cu trăiri intense și o imaginație bogată, s-a dedicat atât registrului real, cât și celui fantastic, fiind deosebit de atent la universul copilăriei (în lucrări precum Fram, ursul polar sau Neghiniță).

A fost recompensat cu Premiul Național pentru Literatură în 1931 și cu Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952, pentru piesa Nepoții gornistului, scrisă împreună cu Mihail Novicov.

Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/cezar-petrescu/