Constantin C. Stoicescu, jurist român, membru corespondent al Academiei Române

Constantin C. Stoicescu (n. 23 august 1881, București – d. 29 mai 1944, București) a fost un jurist român, membru corespondent al Academiei Române. A fost profesor de drept roman la Universitatea din București și ministru al justiției în Guvernul Ion Antonescu (3) în perioada 15 februarie 1941 – 14 august 1942.

A urmat cursurile Colegiului Național „Matei Basarab” din capitală.

După terminarea studiilor liceale, a plecat la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Drept. Acolo, a obținut titlul de doctor în drept în anul 1904, cu teza „De l’enrichissement sans cause”. Ulterior, și-a continuat specializarea la Facultatea de Drept din Berlin. După finalizarea studiilor, a ales să urmeze o carieră academică, devenind profesor la Facultatea de Drept din București, unde a predat la Catedra de Drept Roman. În anul 1907, a obținut acest post prin concurs, iar în 1913 a devenit titular al catedrei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_C.Stoicescu#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_C._Stoicescu(1).jpg

Respectat și apreciat deopotrivă de colegi și studenți, Constantin Stoicescu a fost ales decan al Facultății de Drept în anul 1934. Datorită activității sale remarcabile, a fost numit rector al Universității din București, funcție pe care a deținut-o până în 1938, când a fost reales pentru un nou mandat.

În anul 1936, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Constantin C. Stoicescu a fost și ministru al Justiției în perioada guvernării lui Ion Antonescu, între 15 februarie 1941 și 14 august 1942.

În decursul carierei sale, a publicat numeroase lucrări, printre care monografia „Contribution à l’étude de la formule arbitraire” (1905), „Drept roman, procedura” (București, 1919) și „Curs elementar de drept roman” (1922). Cea de-a treia ediție a acestui manual, publicată în 1931, este considerată și astăzi una dintre cele mai valoroase lucrări în domeniul dreptului roman.

Pentru contribuțiile sale, Constantin Stoicescu a fost distins cu numeroase onoruri, printre care titlurile de Comandor al Stelei României, Comandor al Coroanei României, Ordinul Coroana României în grad de Mare Cruce (7 noiembrie 1941), Ofițer al Legiunii de Onoare, Mare Ofițer al Ordinului Polonia Restituta și Semnul onorific Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului.

Profesorul Constantin C. Stoicescu s-a stins din viață pe 29 mai 1944, la București.

În semn de recunoștință pentru aportul său în dezvoltarea societății românești, sala de lectură din Palatul Facultății de Drept îi poartă numele, iar bustul său este piesa centrală a Muzeului Universității din București.

Sursa: https://buletinulnotarilor.ro/constantin-c-stoicescu/