Cezar Papacostea, scriitor, traducător și clasicist român

Cezar Papacostea (n. 11 noiembrie 1886, Muloviște, Imperiul Otoman – d. 5 iulie 1936, Brăila, România) a fost un scriitor, traducător și clasicist român, cunoscut pentru contribuțiile sale la studiile clasice românești. A fost membru corespondent al Academiei Române și fratele istoricului Victor Papacostea, al juristului Petre Papacostea și al politologului Alexandru Papacostea, precum și unchiul istoricului Șerban Papacostea.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Papacostea#/media/Fi%C8%99ier:Cezar_Papacostea_(1).jpg
Cezar Papacostea provenea dintr-o familie de aromâni învățători, fiind fiul lui Gușu (Papacostea-Goga) și al Theophanei-Flora Papacostea (născută Tonu). Tatăl său, Gușu Papacostea, a fost unul dintre primii aromâni aduși în România în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, cu scopul de a răspândi cultura românească printre aromâni, și a fondat prima școală românească în Macedonia.

Cezar și-a făcut studiile primare în comuna Viziru și liceul în Brăila, obținând bacalaureatul în 1905. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie din București, absolvind în 1908. După absolvire, a predat greaca și latina la liceul din Alexandria (1912) și apoi la Seminarul Central din București (1913). În 1922, și-a susținut doctoratul cu teza „Tradiție și cugetare în literatura greacă,” sub îndrumarea lui D. Burileanu, iar în 1923 a devenit profesor de limba și literatura greacă la Universitatea din Iași. Printre elevii săi s-au numărat personalități precum Orest Tafrali, Dionisie M. Pippidi, Theofil Simenschy și Niculae I. Herescu.

Cezar Papacostea a introdus pronunția erasmică a limbii grecești în România. În 1926, alături de Iuliu Valaori și Dumitru Evolceanu, a fondat revista de studii clasice Orpheus, care mai târziu s-a unit cu revista Favonius a lui Niculae I. Herescu pentru a forma Revista clasică. Din 1918, a ocupat funcția de director general al învățământului secundar și superior, iar în 1935 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În plan politic, a fost ales deputat de Dorohoi în timpul guvernării Averescu.

A colaborat cu Iuliu Valaori și Gheorghe Popa-Lisseanu la ediții ale autorilor clasici latini și greci și a tradus din operele lui Platon și Homer. Debutul literar l-a avut în 1914, cu poezii publicate în revista Convorbiri literare.

Cezar Papacostea a fost un spirit erudit, animat de idealismul clasic și un profund cunoscător al Antichității. Deși nu a scris o sinteză filosofică, a manifestat interes pentru istorie, poezie, etică și psihologie, având multe dintre calitățile unui filozof al culturii.

Opera

• Liceul trifurcat și învățământul clasic (1913)
• Evoluția gândirii la greci (1919)
• Reorganizarea liceului (1919)
• Platon, Phaidon sau despre nemurirea sufletului (1919)
• Diodor Sicilianul și opera sa (1921)
• Între divin și uman. O problemă a culturii elenice (1921)
• Platon, Apărarea lui Socrate, Kriton, Phaidon (1923)
• Cercetări pedagogice și sociale (1925)
• Problema destinului în tragedia greacă (1925)
• Homer, Odiseea, l-XII (1929)
• Filosofia antică în opera lui Eminescu (1930)
• Platon. Dialoguri (1930-1931)
• Sofiștii în antichitatea greacă (1934)
• Ștefan Zeletin, Viața și opera lui (1935)

După moartea sa, lucrările sale din Platon au fost revizuite și republicate de Constantin Noica în 1968.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Papacostea