Benedict M. Menkes, medic și biolog român de origine evreiască

Benedict M. Menkes, (menționat și Bernad Mencheș), (n. 11 noiembrie 1904, Rădăuți – d. 5 august 1987, Timișoara) a fost un important medic și biolog român de origine evreiască, cunoscut pentru contribuțiile sale în embriologie, teratologie experimentală și morfologie. Este recunoscut drept unul dintre fondatorii învățământului și cercetării medicale din Timișoara și întemeietor al Centrului de Embriologie din acest oraș. A activat ca profesor la Institutul de Medicină din Timișoara, astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”. Din 1952 a fost membru corespondent al Academiei Române.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/illustrations/doctor-spital-asistenţă-medicală-6701410

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Benedict_Menkes#/media/Fișier:Benedict_Menkes1.jpg

Benedict Menkes s-a născut la 11 noiembrie 1904 în Rădăuți, județul Suceava, pe atunci parte a Ducatului Bucovinei din Imperiul Austro-Ungar, într-o familie evreiască, fiind fiul avocatului Dr. Michael Menkes.

A urmat liceul între 1914 și 1923, la Rădăuți și Viena, apoi a studiat medicina la Universitatea din București. În timpul studiilor, a devenit colaborator apropiat al profesorului Francisc Rainer, ocupând pozițiile de preparator și apoi de asistent la Institutul de Anatomie. Sub îndrumarea lui Rainer, în 1930, și-a susținut teza de doctorat în medicină și chirurgie, având ca temă inervația arcadei palmare superficiale.

Odată cu instaurarea regimului lui Ion Antonescu și din cauza originii sale evreiești, a fost îndepărtat de la catedră în 1940, alături de Zalman Iagnov, iar familia sa a fost deportată.

În 1945 s-a stabilit la Timișoara, unde a fost unul dintre fondatorii Institutului de Medicină local. A predat:

• Histologie (1945–1946)
• Anatomie patologică (1946–1957)
• Biologie medicală (1957–1974)

În 1951 a organizat primul colectiv de cercetare medicală din Timișoara în cadrul Academiei Române, iar în 1952, împreună cu prof. Gheorghe Lupașcu, a înființat Baza de Cercetări Științifice a Academiei Române din Timișoara, pe care a condus-o până în 1958. Sub îndrumarea sa, secția medicală a fost transformată în Secția de Embriologie și Energetică Celulară, devenind în 1963 Centrul de Embriologie Normală și Patologică.

A fost un pionier în embriologie experimentală, studiind:

• ontogeneza embrionului,
• malformații congenitale (ale sistemului nervos, inimii și membrelor),
• moartea celulară programată (apoptoza) în dezvoltarea normală și patologică,
• mecanismele stratigenezei în cortexul cerebral.

A propus teoria „gradientului de oxigen” ca mecanism al stratigenezei cerebrale și a analizat efectele teratogene ale alcoolului. De asemenea, a introdus metode inovatoare în cercetare, precum:

• coloranți vitali pentru evidențierea teratogenilor,
• microcinematografie aplicată embriologiei.

Laboratorul său a devenit un centru de prestigiu internațional, atrăgând cercetători din țări precum Polonia și Germania.

În 1970, în urma unei „reorganizări” administrative, centrul său a fost comasat cu Institutul de Igienă, devenind Centrul de Cercetări Medicale Timișoara. Menkes a fost menținut ca director, dar a demisionat în 1971, nemulțumit de noua organizare. În 1974, la vârsta de 70 de ani, s-a retras din activitatea didactică, rămânând profesor consultant.

Apartenențe și colaborări internaționale

• Membru în colegiul de redacție al revistei Excerpta Medica (Olanda, 1965–1978)
• Membru în consiliul de conducere al Institutului de Embriologie din Utrecht (1970–1975)
• Membru activ al:
  • Societății Europene de Teratologie
  • Societății Europene de Embriologie
  • Societății Internaționale de Biologia Dezvoltării.

Premii și distincții

• 1948 – Premiul „Victor Babeș” al Academiei Române
• 1951 – Medalia Muncii
• 1952 – Membru corespondent al Academiei Române
• 1952 – Medalia „A cincea aniversare a R.P.R.”
• 1953 – Medalia Muncii
• 1954 – Premiul de Stat al României și Ordinul Muncii clasa a II-a
• 1959 – Ordinul „23 August” clasa a V-a
• 1964 – Ordinul „Steaua R.P.R.” clasa a IV-a
• 1969 – Membru al Academiei de Științe Medicale
• 1970 – Ordinul „Meritul Sanitar” clasa a II-a
• 1971 – Ordinul „Steaua R.S.R.” clasa a III-a.

Lucrări și publicații

A publicat peste 120 de lucrări științifice, multe dintre ele fiind cercetări originale. De asemenea, a fost autorul unor manuale și monografii importante.

Cărți:

• Cercetări de embriologie experimentală (1959)
• Probleme de morfopatologie
• Anatomia topografică a embrionului uman
• Curs de biologie medicală

Articole reprezentative:

• Leg differentiations and experimental syndactyly in the chick embryo (1964)
• Researches on the formation of axial organs (1961)
• Somitogenesis: regulation potencies… în Vertebrate limb and somite morphogenesis, Cambridge, 1977
• Localized necrosis and necrobiosis in teratogenesis (1968)
• Cell death in teratogenesis, Londra, 1970
• Stratigeneza în sistemul nervos central, Leipzig, 1975
• Vital fluorochroming in embryonic cell death research (1979).