Sanda Manu, regizoare română de teatru

Sanda Manu, (născută Alexandra-Ioana Manu; n. 6 august 1933, București, România – d. 19 aprilie 2023), a fost una dintre cele mai importante regizoare de teatru din România, dar și un reputat profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul UNATC. Fiică a cunoscutului actor Ion Manu, a urmat cursurile Facultății de Regie din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde s-a format alături de nume precum Radu Penciulescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sanda_Manu#/media/Fișier:Sanda_Manu.jpg

După absolvire, și-a dedicat cariera atât scenei teatrale, cât și activității didactice. A fost profesor la IATC, instituție care, după 1989, a devenit ATF, apoi UATC și, în cele din urmă, UNATC. A încheiat cariera universitară la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret, alături de colegi prestigioși precum Lucia Mureșan, Constantin Codrescu sau Vlad Rădescu.

De-a lungul vieții sale artistice, a semnat regia a peste 120 de spectacole de teatru și televiziune. A lucrat în teatre importante din România, dar și în Germania și SUA, participând la turnee internaționale în Belgrad, Varșovia, Moscova, Riga și Berlin. În 1972, a fost invitată ca visiting teacher în Cuba, într-o călătorie de studii.

Sanda Manu a fost recompensată cu numeroase distincții. A primit Premiul de Excelență al UNITER în 1992, Premiul pentru regia spectacolului „Bolnavul închipuit” în 2003, și, în 2008, Premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 2009 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al UNATC, iar anterior, între 1995–1999, a fost vicepreședinte al UNITER. De-a lungul carierei, a fost membră în numeroase jurii de prestigiu din cadrul festivalurilor de teatru din România.

În viața personală, a fost căsătorită cu actorul Ștefan Tapalagă, alături de care a avut o fiică, Irina. Activitatea ei artistică s-a desfășurat pe cele mai importante scene din București: Teatrul Nottara, Teatrul Național, Teatrul de Comedie, Teatrul Bulandra și Studioul Cassandra.

A debutat ca regizor în 1956, cu spectacolul „Tăunul” la Teatrul Național din Iași. La Teatrul Nottara a pus în scenă „Ecaterina Teodoroiu” (1957), „Ultima etapă” (1958), „Pygmalion” și „Prima zi de libertate” (1959), iar în 1966 – musicalul „Cele două orfeline”. A montat „Chirița în provincie” la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1963), „Vizita bătrânei doamne” la Oradea (1964), și mai târziu spectacole de succes precum „Romulus cel Mare” și „A treia țeapă” la Teatrul Național, dar și piese montate la Bulandra, precum „Ferma” și „Anunț la mica publicitate”.

Pe lângă cariera teatrală, a regizat și numeroase spectacole de televiziune, printre care: „Michelangelo” (1968), „Petiția” (1971), „Mincinosul” (1972), „Moartea unui comis voiajor” (1977) și „Valiza cu fluturi” (1978). A fost premiată de Ministerul Învățământului pentru spectacolele „Alecsandri” (1961), „Năpasta” (1967), „Caragiale… dar nu teatru” (1971), și a primit Premiul pentru cel mai bun spectacol pentru copii („Inimă rece”) în același an. Alte distincții notabile includ Premiul APTR pentru emisiuni de varietăți (2001), Premiul pentru cea mai bună producție a școlilor de teatru („Hatmanul Baltag”, 1995), precum și Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, acordat pe 1 decembrie 2000.

În 2018, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, i-a conferit Decorația Regală „Nihil Sine Deo”, în semn de recunoaștere pentru contribuția sa excepțională la dezvoltarea artei dramatice și învățământului artistic universitar.

Sanda Manu a fost o personalitate marcantă a teatrului românesc, lăsând în urmă o carieră impresionantă și o moștenire pedagogică de necontestat. A încetat din viață pe 19 aprilie 2023, la vârsta de 89 de ani.