Cezar Bolliac, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar român

Cezar Bolliac (sau Cesar Bolliac), născut pe 23 martie 1813 în București și decedat pe 25 februarie 1881, a fost o personalitate remarcabilă a Revoluției de la 1848, un poet liric angajat social, un promotor al studiilor arheologice și un gazetar cunoscut din România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac#/media/Fișier:Cezar_Bolliac_(2).jpg
Cezar Bolliac a venit pe lume în familia medicului Anton Bogliaco (Bogliaco), de origine greco-italiană, și a Zincii Kalamogdartis, de origine greacă. După plecarea tatălui său în Florența, Cezar a fost crescut de stolnicul Petrache Peretz, care s-a căsătorit cu mama sa. A început să învețe în particular cu dascălul grec Neofit Duca și a continuat studiile la Colegiul Sfântul Sava din București, sub îndrumarea profesorului I.H. Rădulescu, care l-a sprijinit mai târziu în cariera sa literară.

În 1830, Cezar s-a înrolat ca iuncher în miliția pământeană, unde a cunoscut viitori revoluționari, dar, descoperindu-și talentele literare, a părăsit armata și s-a dedicat studiilor și scrisului. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Filarmonice în 1833.

Împreună cu Constantin G. Filipescu, a lansat revista Curiosul în 1836, dar aceasta a fost interzisă după câteva numere, din cauza satirii politice pe care o publicase Bolliac. Tot în acea perioadă, s-a implicat activ în mișcări politice și revoluționare, fiind închis în 1840 pentru participarea la o conspirație și exilat la mănăstirea Poiana Mărului în 1841.

Bolliac a fost un susținător fervent al ideilor de schimbare socială și politică. În 1844, în Foaie pentru minte, inimă și literatură, a lansat apeluri pentru implicarea civică a literatilor români, iar în 1847 a publicat volumul Poezii nouă, care include poezii cu teme sociale și de natură.

În 1848, a fost un lider al revoluției din Țara Românească, fiind secretar al guvernului provizoriu și activând în comisii pentru dezrobirea țăranilor și alte cauze sociale. După înfrângerea revoluției, a fugit în exil, mai întâi în Transilvania, apoi la Paris, unde a continuat să scrie și să editeze publicații politice.

În anii următori, Bolliac a fost o figură importantă în mișcările de unire a Principatelor Române și în promovarea ideilor naționale. A publicat lucrări arheologice, a scris poezii și articole cu caracter social și politic și a continuat să sprijine cauza progresistă în România.
Cezar Bolliac a lăsat o operă variată, incluzând poezii și lucrări de publicistică. Printre cele mai importante lucrări se numără:

• Operile lui Cezar Bolliac. Meditații (1835)
• Din poeziile lui Kesar Boliak (1843)
• Poezii nouă (1847)
• Poezii umanitare (1866)

Bolliac a fost, de asemenea, unul dintre pionierii studiilor arheologice din România, iar în 1858 a întreprins o călătorie importantă pentru cercetări arheologice. A publicat lucrări despre monumentele istorice ale țării și a fost un susținător al conservării patrimoniului național.
Cezar Bolliac a murit în 1881 la București.