1269 – Prima mențiune documentară a Cetății Deva

Cetatea Deva este atestată pentru prima dată în anul 1269, sub denumirea de Castrum Deva, într-un act de danie semnat de Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea al Ungariei. În acest act, tânărul duce face o donație comitelui Chyl din Cîlnic, menționând că acesta l-a sprijinit în luptele purtate sub zidurile cetății Deva și în lupta împotriva dușmanilor sub cetatea Codlea. Cetatea Deva a fost inițial reședință voievodală și fortăreață militară, iar în timpul lui Iancu de Hunedoara a fost transformată într-un castel nobiliar. Fortificațiile au fost întărite succesiv între secolele XVI și XVIII, ajungând să fie una dintre cele mai puternice cetăți din Transilvania.

Cetatea Deva și panorama orașului în fundal

Neighbor’s goat – Operă proprie

Ansamblul Cetatea medievală Deva în lumina răsăritului

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Cetatea medievală Deva, în lumina răsăritului.jpg
• Creată: 30 august 2018
• Încărcată: 2 septembrie 2018

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Deva#/media/Fi%C8%99ier:Cetatea_medieval%C4%83_Deva,_%C3%AEn_lumina_r%C4%83s%C4%83ritului.jpg

Cetatea medievală de la Deva, cunoscută și sub denumirile maghiare „Déva vára” și germane „Diemricher Burg”, a fost construită în mijlocul secolului al XIII-lea pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu o altitudine de 378 m. Datorită poziției sale strategice, cetatea controla intrarea și ieșirea din Transilvania pe valea Mureșului și a avut un rol important în apărarea regiunii. Aici au fost descoperite urme de locuire din epoca neolitică și bronzului, iar prezența unor blocuri de piatră cu tăieturi în formă de coadă de rândunică sugerează existența unei fortificații dacice.

După invazia tătarilor, regele Béla al IV-lea al Ungariei a construit o nouă cetate, iar primul document care menționează cetatea datează din 1269. În acest act, Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea, oferă o donație comitelui Chyl pentru vitejia sa în luptele purtate sub zidurile cetății. La doar patru ani după menționarea cetății, lupte înverșunate aveau loc sub zidurile acesteia în lupta împotriva tătarilor. La sfârșitul secolului al XIII-lea, cetatea devine reședință a voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, care exercitau autoritatea asupra voievodatului Transilvaniei. Alegerea cetății drept reședință voievodală subliniază importanța strategică și puterea acesteia.

După 1315, cetatea intră în stăpânirea regelui Carol Robert de Anjou, iar în secolul al XIV-lea devine parte din jurisdicția unui district militar valah. Cetatea avea în subordine patru scaune (Deva, Ilia, Șoimuș și moșiile crișene), care făceau parte din domeniul regal și erau conduse de cnezi. Localnicii aveau îndatoriri militare și obligații legate de întreținerea și repararea cetății. În 1302, cetatea este sub controlul voievozilor transilvăneni, iar în 1580 a fost întărită, fiind scena unor lupte importante, inclusiv victoria lui Török János asupra pașei Kasim.

De-a lungul secolului al XVII-lea, cetatea capătă o valoare militară tot mai mare, mai ales după cucerirea Oradei de către turci, când Deva rămâne singura cetate neocupată. În 1444, cetatea intră în posesia lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, care preia și 56 de sate din jur, precum și minele de aur din Munții Apuseni. Sub conducerea familiei Corvinilor, cetatea Deva rămâne importantă până în 1504, când stăpânirea acesteia se încheie.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, principii Gabriel Bethlen construiesc un bastion în cetate, folosit ca închisoare și loc de tortură. De asemenea, în 1579, episcopul protestant Francisc David este încarcerat în cetate, unde moare în aceeași anul. În 1657, cetatea este ocupată de otomani, iar în timpul răscoalei lui Rákóczi din 1704, ea cade în mâinile curuților. După 1713, cetatea începe lucrările de transformare într-o fortificație bastionară, iar între 1717 și 1719 este întărită.

Deși importanța sa militară a scăzut, cetatea este renovată în 1752, iar în 1784 este atacată în timpul răscoalei țăranilor iobagi, printre care se numărau și moții Horia, Cloșca și Crișan. După această perioadă, cetatea nu mai are funcționalitate militară, iar în 1817, împăratul Francisc I poruncește refacerea cetății. Lucrările durează 12 ani, iar în timpul revoluției maghiare din 1848-1849, cetatea se află în mâinile soldaților austrieci. În urma unui atac, magazia cu praf de pușcă a explodat, iar cetatea a fost distrusă în mare parte.

Cetatea Deva este formată din trei incinte cu forme diferite:

1. Prima incintă are formă ovoidală.
2. A doua incintă are un traseu ovoidal neregulat.
3. A treia incintă are un traseu aproximativ semicircular.