Cecilia Cuțescu-Storck, pictoriță română

Cecilia Cuțescu-Storck (n. 14 martie 1879, Câineni, Vâlcea – d. 29 octombrie 1969, București) a fost o importantă pictoriță română, contribuind semnificativ la viața culturală din perioada interbelică.

Născută la Râul Vadului, comuna Câineni, Cecilia a fost crescută de bunicii materni, preluând numele de familie Cuțescu. A rămas apropiată de părinții săi, Natalia și Ion Brăneanu, și de surorile sale, Fulvia și Ortansa, aceasta din urmă devenind o susținătoare activă a drepturilor femeilor în România.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Cecilia_Cu%C8%9Bescu-Storck#/media/File:Cecilia_Cu%C8%9Bescu-Storck_2.jpg

La București, a urmat Școala Centrală de Fete, dovedind o pasiune timpurie pentru artă. La îndemnul pictorului Tadeusz Ajdukiewicz, a plecat în 1897 la München pentru a studia la Damenakademie și, din 1899, la Paris, unde a frecventat Académie Julien. Lucrările sale au fost expuse la Salonul de Toamnă din Paris și, în 1906, a avut prima expoziție personală la Galerie Hessèle.

S-a căsătorit inițial cu violonistul Romulus Kunzer, cu care a avut un fiu, Romeo, devenit și el pictor, însă căsătoria nu a durat. În 1906, s-a stabilit definitiv la București și, în 1909, s-a căsătorit cu sculptorul Frederic Storck, împreună având două fiice, Gabriela, arhitectă, și Cecilia (Lita) Botez, ceramistă.

În România, Cecilia Cuțescu-Storck a contribuit major la dezvoltarea artei decorative și picturii murale. În 1916, a devenit prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa, la Academia de Arte Frumoase din București. Cele mai importante lucrări murale ale sale includ fresca „Istoria Negoțului Românesc” din Aula Academiei de Studii Economice. A expus frecvent în țară și la Bienala de la Veneția în 1924 și 1928, iar în 1937 a fost aleasă președinta Sindicatului de Arte Frumoase.

După căsătorie, cuplul Cuțescu-Storck și-a construit o reședință pe Str. Vasile Alecsandri, decorată cu picturi murale simboliste realizate de Cecilia și sculpturi de Frederic Storck. Casa a devenit ulterior Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, păstrând și astăzi operele familiei.

Prima comandă importantă a fost decorarea holului Băncii Marmorosch-Blank, iar mai târziu a executat pictura plafonului din Sala Tronului a Palatului Regal. A creat și numeroase compoziții de factură simbolistă, precum tripticul „Țigăncile” și alte lucrări de mari dimensiuni.

Cuțescu-Storck a susținut constant emanciparea femeilor, contribuind la fondarea „Asociației femeilor pictore și sculptore” în 1916 alături de Olga Greceanu și Nina Arbore. Aceasta a permis multor artiste să își expună lucrările în perioada interbelică.

Printre premiile sale se numără:

• Medalia de aur și Marele Premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona (1929),
• Cavaler al Ordinului Meritul Civil (1930),
• Cavaler al Legiunii de Onoare (1933),
• Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris (1937),
• Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957).

Cecilia a publicat două volume autobiografice, „Fresca unei vieți” (1943) și „O viață dăruită artei” (1966), în care reflectă asupra vieții și carierei sale.

În 2010, o placă comemorativă a fost amplasată în localitatea natală. Totodată, povestea Ceciliei a fost inclusă în expoziții dedicate femeilor remarcabile din România și Polonia.

Sursa: https://curatorial.ro/arta/portret-cecilia-cutescu-stork-prima-femeie-profesor-de-arte-plastice-din-europa-care-a-lasat-in-urma-una-dintre-cele-mai-frumoase-case-din-bucuresti/