Alexandru Sihleanu, poet romantic român

Alexandru Sihleanu s-a născut pe 6 ianuarie 1834 în București, Țara Românească. Tatăl său, Zamfirache Sihleanu, era paharnic și administrator al fostului județ Râmnicu Sărat, iar mama sa, Maria, se născuse Popescu. El avea o soră mai mare cu doi ani, pe nume Elena, care se va căsători cu Ion C. Grădișteanu.

Copilăria și-a petrecut-o la moșia de la Sihla, unde tatăl său construise un castel și un mare parc. A învățat mai întâi la Pensionul „Monty” și ulterior la Colegiul „Sf. Sava” din București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Sihleanu#/media/Fi%C8%99ier:Alexandru_Sihleanu_(1).jpg

În 1852, Alexandru Sihleanu se afla la Paris, la Liceul „Louis le Grand”, iar în 1853 obține bacalaureatul. În acea perioadă, a fost coleg cu Alexandru Odobescu și a publicat în „Junimea română”.

După absolvirea liceului, în 1855, se întoarce în țară și se alătură cercului ziarului „Concordia”.

Pe 14 martie 1857, la vârsta de 23 de ani, Alexandru Sihleanu moare de antrax în București. În același an, îi este publicat volumul „Armonii intime”, care conține 24 dintre poeziile sale, lucrări ce reflectă meditații, reverii și balade cu o puternică tentă fantastică și macabră.

Alexandru Sihleanu a fost reînhumat în 1877 la Sihlea, după moartea sa prematură.

Alexandru Sihleanu a rămas cunoscut ca un poet romantic cu un stil influențat de modelele franceze și românești, în special de Dimitrie Bolintineanu, având un vers curgător și o imaginație puternică. Poeziile sale, precum „Strigoiul” și „Logodnicii morții”, exprimă romantismul exagerat, iar în satira „Cișmegiul”, se remarcă aptitudinile sale de polemist.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Sihleanu