Carlo Goldoni, dramaturg și libretist italian din Veneția
#Postat de Carmen Vintu on februarie 6, 2025
Carlo Goldoni (născut pe 25 februarie 1707, în Veneția și decedat pe 6 februarie 1793, la Paris) a fost un dramaturg remarcabil care a transformat profund tradiția comediei italiene de tip „commedia dell’arte”. El a înlocuit personajele tipice, mascate și caricaturale, cu personaje realiste și complexe, iar structura pieselor sale a devenit mult mai coerentă și bine organizată. Goldoni este considerat fondatorul comediei realiste italiene datorită acestei schimbări majore, care a introdus un spirit nou și o abordare mai puțin predictibilă în ceea ce privește intrigile și dialogurile.

Fiul unui medic, Goldoni a arătat un interes precoce pentru literatură, citind comedii din biblioteca tatălui său în copilărie. La doar 14 ani, în 1721, a fugit de la școală și a călătorit alături de o trupă de teatru itinerante la Rimini. După ce a revenit la studiile sale, a continuat să citească lucrări ale dramaturgilor clasici precum Plautus, Terence și Aristofan și mai târziu a învățat limba franceză pentru a-l citi pe Molière, unul dintre modelele sale.
Deși inițial a fost exmatriculat din colegiul Ghislieri din Pavia pentru o satiră despre doamnele orașului, Goldoni a fost nevoit să urmeze studii de drept la Universitatea din Pavia. Deși a practicat dreptul în diverse locații, inclusiv Veneția și Pisa, și a ocupat funcții diplomatice, adevărata sa pasiune a rămas dramaturgia, mai ales piesele pe care le scria pentru Teatrul San Samuele din Veneția.
În 1748, Goldoni a început să scrie pentru compania de teatru Teatro Sant’Angelo, condusă de actorul-manager Girolamo Medebac. Deși primele sale lucrări oscilează între stilul tradițional și cel inovator, el a renunțat complet la personajele mascate în lucrări importante, cum ar fi „La Pamela” (1750), o dramă bazată pe romanul lui Samuel Richardson. Aceasta marchează o etapă importantă în evoluția sa.
Pe parcursul sezonului 1750-1751, Goldoni a promis 16 comedii noi și a scris unele dintre cele mai reprezentative lucrări ale sale, inclusiv „I pettegolezzi delle donne” (Bârfele femeilor), „Il bugiardo” (Mincinosul) și „Il vero amico” (Prietenul adevărat), care au consolidat statutul său de inovator al comediei italiene. Aceste lucrări reflectă stiluri variate, de la comedii de maniere la piese în dialectul venețian.
Din 1753 până în 1762, Goldoni a continuat să scrie pentru Teatro San Luca (cunoscut azi sub numele de Teatro Goldoni), iar piesele sale au evoluat într-o direcție tot mai puțin legată de commedia dell’arte. Lucrări semnificative din această perioadă sunt „La locandiera” (1753), „I rusteghi” (1760) și „Le baruffe chiozzote” (1762), care reflectă cu umor realitățile sociale și familiale ale vremii.
De-a lungul carierei, Goldoni a avut și rivalități notabile, în special cu dramaturgul Pietro Chiari și cu Carlo Gozzi, un susținător al comediei dell’arte. În 1757, Gozzi i-a atacat pe Goldoni și Chiari într-un poem satiric, iar Goldoni a răspuns prin piesa „I malcontenti” (1755), în care satiriza comportamentele nesatisfăcute ale oamenilor.
În 1762, Goldoni s-a mutat la Paris pentru a prelua conducerea Comédie-Italienne, iar în perioada următoare a adaptat piesele sale franceze pentru publicul italian. Un exemplu notabil este „L’Éventail” (1763), care a fost transformat ulterior în „Il ventaglio” (1764), una dintre cele mai apreciate lucrări ale sale. După 1764, Goldoni s-a retras la Versailles, unde a predat limba italiană prințeselor din curtea regală.
În ultimii ani ai vieții sale, Goldoni a scris „Mémoires” (1787), o lucrare celebră în care și-a povestit viața și cariera, însă, din păcate, după Revoluția Franceză, i-a fost anulată pensia, iar dramaturgul a murit în sărăcie extremă pe 6 februarie 1793, la Paris, lăsând o moștenire deosebită în teatrul european.