Jurnal FM 
Bucura Dumbravă a fost o prozatoare română
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 28, 2021
Bucura Dumbravă (n. 28 decembrie 1868, Bratislava – d. 26 ianuarie 1926, Port Said, Egipt), pe numele real Fany Seculici, a fost o prozatoare română.
Sursa foto 1: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucura_Dumbrav%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Bucura_Dumbrav%C4%83.jpg
A învățat carte la Sinaia și apoi la București. Pe când se afla într-o vacanță la Sinaia, tânăra de 14 ani i-a citit câteva poezii proprii în limba germană reginei Elisabeta a României, care a încurajat-o să continue, a invitat-o de mai multe ori la Castelul Peleș și a sprijinit-o din punct de vedere material. A învățat apoi la un pension german din București, unde a studiat și limba română.
Sub influența lui Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta), devine interesată de natura României, de literatura și folclorul românesc.
Sub pseudonimul Bucura Dumbravă, ea a început să scrie romane istorice, concepând o trilogie intitulată “Spărgătorul de valuri”.
Pasionată de munte, pleca în fiecare primăvară la Sinaia, făcând excursii lungi în Bucegi, în Parâng, în Retezat și în Făgăraș, alături de prieteni și prietene și călăuzită de cei mai buni cunoscători ai Bucegilor. În lunile de toamnă și de iarnă studia colecția de manuscrise a Academiei Române. În anul 1921, împreună cu geograful Mihai Haret, scriitorul Emanoil Bucuța și alți prieteni, a înființat „Hanul Drumeților„.
Sub influența drumețiilor montane, Bucura Dumbravă scrie prima carte în limba română, „Cartea munților” (București, 1920).
Emanoil Bucuța caracteriza astfel această carte: „Cartea munților e cea mai frumoasă floare sădită în grădina literaturii românești, pe care Bucura a adus-o din drumuri de treizeci de ani. Cu ea, scriitoarea ne însoțește de acum neîntrerupt și va mai însoți multe rânduri de oameni, după noi, atât în cățărările pe piatră, cât și în citirile din ceasurile de odihnă”.
A fost distinsă cu Medalia „Bene Merenti”
Opera
Scrieri proprii
- „Der Haiduck” (Regensburg, 1908) – despre haiducul Iancu Jianu;
- „Der Pandur” (Regensburg, 1912) – despre Tudor Vladimirescu;
- „Cartea munților” (București, 1920);
- „Ceasuri sfinte” (București, 1921) – culegere de legende;
- „Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori” (București, 1927);
- „Cartea îngerilor. Ceasuri sfinte” (Editura Compania, București, 2002).
Traduceri
- „La picioarele învățătorului” (1924) de Krishnamurti
