Béla Bartók, compozitor, pianist, etnomuzicolog și profesor maghiar

Béla Bartók (n. 25 martie 1881, Nagyszentmiklós, Ungaria, Austro-Ungaria [acum Sânnicolau Mare, România] – d. 26 septembrie 1945, New York, SUA) a fost un compozitor, pianist, etnomuzicolog și profesor maghiar, renumit pentru integrarea elementelor muzicii tradiționale maghiare în creațiile sale muzicale. Lucrările sale principale includ compoziții orchestrale, cvartete de coarde, piese solo pentru pian, câteva lucrări de scenă, o cantată și o serie de aranjamente pentru voce și pian pe baza cântecelor populare.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/B%C3%A9la_Bart%C3%B3k#/media/File:Bart%C3%B3k_B%C3%A9la_1927.jpg

Bartók și-a petrecut copilăria în diferite orașe de provincie, unde a început să studieze pianul sub îndrumarea mamei sale și, mai târziu, a mai multor profesori. La vârsta de nouă ani a început să compună mici piese de dans, iar la unsprezece ani a debutat în public, incluzând o compoziție proprie în programul său.

Încurajat de compozitorul Ernö Dohnányi, Bartók și-a început studiile la Academia Regală de Muzică din Budapesta, preferând această instituție în detrimentul celei din Viena. Deși la început s-a remarcat ca pianist, interesul său pentru compoziție a crescut în 1902, după descoperirea muzicii lui Richard Strauss. Un val de naționalism optimist, inspirat de Ferenc Kossuth și Partidul pentru Independență, l-a influențat pe tânărul Bartók să compună poemul simfonic Kossuth (1903), o lucrare de inspirație naționalistă, dedicată revoluționarului Lajos Kossuth, conducătorul revoluției din 1848-49.

După terminarea studiilor, Bartók, împreună cu Zoltán Kodály, a descoperit că ceea ce era considerată muzică maghiară populară era, de fapt, muzica romilor. Aceștia au început să colecteze muzică țărănească autentică din Ungaria și alte regiuni, transcriind și încorporând în lucrările lor elementele melodice și ritmice caracteristice acestei muzici.

În 1907, Bartók a fost numit profesor la Academia de Muzică, unde a predat până în 1934, când s-a retras pentru a se dedica cercetării etnomuzicologice. Vacanțele și le petrecea colectând și clasificând muzică populară, publicând articole și monografii pe această temă.

Bartók și-a extins catalogul de compoziții, incluzând numeroase lucrări pentru pian și orchestră, precum și o serie de șase cvartete de coarde, printre cele mai importante realizări ale sale. Primele sale cvartete au puține influențe folclorice, dar în lucrările ulterioare, această influență devine tot mai evidentă. De asemenea, stilul său evoluează, trecând de la disonanțe la reafirmarea tonalității tradiționale.

Singura sa operă, Castelul Ducelui Barbă Albastră (1911), este o lucrare inspirată de cântecele populare maghiare, comparabilă ca tehnică cu opera lui Claude Debussy, Pelléas et Mélisande. Bartók a mai compus un balet, Prințul de lemn (1914-1916), și o pantomimă, Mandarinul miraculos (1918-1919), dar după aceea nu a mai scris pentru scenă.

În 1940, Bartók a emigrat în Statele Unite, unde a fost numit asistent de cercetare la Universitatea Columbia. A continuat să transcrie și să publice colecții de muzică populară, dar sănătatea sa s-a deteriorat din cauza leucemiei. Cu toate acestea, a reușit să finalizeze câteva lucrări importante, precum Concertul pentru orchestră (1943), Sonata pentru vioară solo (1944) și aproape întregul Concert pentru pian nr. 3 (1945). La moartea sa, a lăsat neterminat un Concert pentru violă, finalizat ulterior de Tibor Serly.

Bartók a avut o influență profundă în patru domenii: compoziție, interpretare, pedagogie și etnomuzicologie. El a fost unul dintre primii compozitori care a studiat muzica populară cu o atenție specială la implicațiile istorice și sociologice ale acesteia. A contribuit la întemeierea etnomuzicologiei comparate și a publicat lucrări importante despre muzica populară maghiară și românească. Deși muzica sa nu a fost larg cunoscută în afara Ungariei în timpul vieții, după moartea sa, multe dintre lucrările sale, inclusiv cvartetele de coarde și Concertul pentru orchestră, au devenit parte din repertoriul clasic internațional.

Textele sale despre muzica populară au fost compilate și publicate postum, iar moștenirea sa continuă să fie apreciată și studiată în întreaga lume.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Bela-Bartok