Bacaul a găzduit o dezbatere publică despre integrarea tehnologiilor în educație

Marți, 26 februarie, de la orele dimineții, în sala de conferințe a Hotelului Bistrița a avut loc o masă rotundă asupra unor PROPUNERI DE POLITICĂ PUBLICĂ privind educația deschisă și digitalizarea sistemul de învățământ preuniversitar din România, ca parte a proiectului „Politici publice pentru educație (EDUPOL). O dezbatere publică asupra tehnologiei din sistemul de învățământ este binevenită oricând, având în vedere anii lumină cu care suntem în urmă.

Prezentarea a fost susținută de către profesorul universitar ALEXANDRU LĂZESCU, din cadrul Facultății de Jurnalism, Univ. Al. I Cuza din Iași. Organizatorul a fost Asociația Centrul Syene pentru Educație. Rețeaua EduPOL reprezintă o comunitate de experți în educație și domenii conexe care își propun să aducă în sfera învățământului preuniversitar din România o abordare strategică reală, consecventă și de profunzime cu privire la integrarea noilor tehnologii în educație și cu privire la curriculum la decizia școlii.

Modele de bune practici din Bacău

Legat de acest subiect, în școlile din oraș avem câteva exemple de bune practici din mediul privat, desigur.

Asociația Betania a fost printre primele organizații care a investit in laboratoare de informatică, prin anii 2000. Asociația ALUMNI Ferdinand are deja 6 laboratoare de informatică și robotică. A-e Electronics a dotat colegiul N.V. Karpen Bacău cu echipamente moderne de electronică. Dedeman a donat 10 imprimante 3D. Modelele ar putea continua.

Așa cum România nu are o strategie națională privind educația deschisă și digitalizarea sistemului de învățământ, ci doar unele măsuri și proiecte gândite separate și implementate fără coerență și consecvență, ea nu are nici instrumente care să ajute actorii din învățământul preuniversitar să facă pașii necesari în direcția stabilită de instituțiile europene prin Agenda Digitala Europeană 2020 și asumată de România ca stat-membru. Pentru a evita risipirea unui capital financiare și uman important în dezvoltarea unor instrumente locale cu privire la digitalizarea educației, Ministerul Educației Naționale nu trebuie să facă altceva decât să transpună în limba română instrumentele dezvoltate de Comisia Europeană, să le promoveze constant și să stabilească un plan de acțiune pentru o utilizare a lor cât mai eficace.

ERA DIGITALĂ

Probabil că nu mai este un secret pentru nimeni că trăim în vremuri tehnologice fabuloase și în plină dezvoltare. România stă bine la un capitol: viteza și calitatea internetului. Norocul nostru cel mare a fost implementarea infrastructurii mai târziu decât restul lumii și am intrat direct cu tehnologia nouă.

NU sunt bani!

Nivelul actual de finanțare al sistemului de învăţământ nu permite investiții majore în infrastructura IT&C a şcolilor. Prin OUG 114/2018, Guvernul României a amânat pentru 3 ani de zile orice efort bugetar de a aloca 6% pentru educație aşa cum Legea Educației Naționale o cere în mod explicit. Pe de altă parte, presiunea majoră la nivelul bugetului ministerului este pe cheltuielile de personal în condițiile în care oricum salariile profesorilor au rămas la un nivel care îi vulnerabilizează din perspectivă socio-economică şi duce la perpetuarea unor practici incorecte în mediul şcolar. Totodată, majoritatea primăriilor locale nu pot prelua sarcina unor investiții majore în echipamente IT&C câtă vreme unele nu au fonduri suficiente pentru a acoperi astfel de costuri iar altele trebuie să ia mai degrabă în calcul reabilitarea clădirilor de învăţământ ca măsură prioritară.

A nu schimba nimic din situația actuală a dotării școlilor cu tehnologii şi instrumente educaționale înseamnă în fapt a nu investi în dezvoltarea școlilor și, implicit, a nu investi în activitatea profesorilor și elevilor. La ora actuală, nu există nici un standard privind dotarea școlilor și, ca atare, orice achiziție de echipamente IT&C se face exclusiv în funcție de necesitatea imediată identificată de managementul școlilor, nu în funcție de un plan anual de investiții și a unor obiective clare de îmbunătățire a proceselor educaționale. De asemenea, păstrându-se situația actuală, elevii și profesorii sunt privați de oportunitatea de a-şi dezvolta competențele digitale, deci și de a fi mai bine pregătiți pentru piața muncii. Așadar, problema de fond va rămâne neadresată.