Ioan Axente Sever, revoluționar pașoptist ardelean

Axente Sever (n. 3/15 aprilie 1821, satul Frâua – astăzi numit în onoarea sa Axente Sever, județul Sibiu – d. 13 august 1906, Brașov) a fost un important revoluționar pașoptist ardelean, prefect al Legiunii I Blăjene în timpul Revoluției de la 1848 din Transilvania și un colaborator apropiat al lui Avram Iancu.

Născut într-o familie de țărani români iobagi, fiul lui Iacob și Ana (născută Maxim), Axente Sever s-a numit la naștere Ioan Axente. Deși provenea dintr-un mediu modest, părinții săi au avut posibilitatea să-l trimită la studii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Axente_Sever#/media/Fișier:IoanAxenteSever.jpg

A urmat școala elementară la Blaj (din 1831), apoi gimnaziul catolic din Sibiu, absolvit în 1840. A fost exmatriculat de la Seminarul din Blaj din cauza susținerii acordate lui Simion Bărnuțiu în conflictul cu episcopul Ioan Lemeni. Revenit în satul natal, s-a ocupat temporar de agricultură.

În 1847, s-a stabilit la București, unde a predat limba latină și română la un pension particular și la Colegiul Sf. Sava. A devenit activ în mișcările revoluționare, fiind numit comisar de propagandă în Ilfov și apoi trimis în Dolj. A colaborat cu ziarele Naționalul și Gazeta de Transilvania și a fost membru al societății Frăția.

A participat la Revoluția de la 1848 din Muntenia, fiind prezent la Adunarea de la Filaret (27 iunie 1848), unde a mobilizat populația prin discursuri energice.

La mijlocul lunii august 1848, în urma arestării lui August Treboniu Laurian și Nicolae Bălășescu, Axente Sever revine în Transilvania. La 11 septembrie participă la adunarea grănicerilor români de la Orlat, apoi la Marea Adunare Națională de la Blaj, conducând un grup de 200 de tineri.

Este numit de Comitetul Național Român prefect al Legiunii I Blăjene, formată din luptători din zona Blajului și Valea Mureșului. Sub conducerea sa, legiunea a desfășurat lupte de gherilă împotriva trupelor revoluționare maghiare, în ciuda inferiorității numerice și tehnice.

Una dintre cele mai importante acțiuni militare ale sale a fost străpungerea asediului cetății Alba Iulia, eliberând orașul de sub încercuirea trupelor maghiare.

După înfrângerea revoluției, Axente Sever a fost constant urmărit și hărțuit de autoritățile habsburgice și foștii săi adversari. În 1850, deși invitat la Sibiu pentru a fi decorat, a refuzat distincțiile, asemenea lui Avram Iancu.

Cu ocazia vizitei împăratului Franz Joseph în Ardeal (21 iulie 1852), Axente Sever l-a întâmpinat pe muntele Găina și l-a însoțit la Sibiu. Cu acest prilej a primit totuși câteva distincții:

„Crucea de aur cu coroană pentru merite” (Austria)

Ordinul „Franz Joseph” – clasa a III-a

Ordinul militar rus „Sfânta Ana” – clasa a III-a.

Între 1851 și 1854 a activat în diverse funcții administrative, apoi s-a retras la Brașov, unde a trăit până la moarte, pe 13 august 1906. Deși bolnav spre sfârșitul vieții, a refuzat să se mute la Blaj, dar și-a exprimat dorința de a fi înmormântat acolo – dorință respectată.

Este înhumat în curtea Bisericii „Sfinții Arhangheli” (numită și Biserica Grecilor) din Blaj.

Satul natal Frâua îi poartă astăzi numele: Axente Sever.

A fost considerat un erou local și un simbol al rezistenței românești în Transilvania pașoptistă.

A fost adesea numit cu afecțiune de către contemporani „tata Axente”.

Bibliografie

• Rusu Abrudeanu, Ion – Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit, 1924
• Borda, Valentin; Dutcă, Viorica; Rus, Traian – Avram Iancu și prefecții săi, Editura Petru Maior, Târgu Mureș, 1997
• *** – Biografii pașoptiste, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2011.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Axente_Sever