Avram Imbroane, teolog, om politic bănățean și luptător pentru unirea Banatului și Ardealului cu România

Avram Imbroane (n. 9 decembrie 1880, Coștei, Banatul sârbsesc – d. 23 septembrie 1938, București) a fost un teolog, om politic bănățean și luptător pentru unirea Banatului și Ardealului cu România. A fost, de asemenea, deputat și un susținător fervent al idealului național.

Avram Imbroane s-a născut în localitatea Coștei, în apropiere de Vârșeț (astăzi în Serbia), într-o familie de țărani înstăriți. Tatăl său, Mihai, era originar din Coștei, iar mama sa, Romanița, din Vrani (Caraș-Severin). Școala primară a urmat-o în satul natal, sub îndrumarea preotului Avram Corcea. A continuat studiile secundare la Biserica Albă și mai târziu la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde a obținut bacalaureatul în 1901. În această perioadă, a avut primele conflicte cu autoritățile maghiare, fiind nevoit să părăsească școala din cauza convingerilor sale naționaliste.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Avram_Imbroane#/media/Fi%C8%99ier:Avram_Imbroane.jpg

După liceu, a obținut o bursă din partea Societății „Emanoil Gojdu” pentru a studia la Facultatea de Drept din Budapesta, însă a fost înrolat în regimentul 7 honvezi din Vârșeț din cauza activităților sale naționaliste. După încheierea stagiului militar, s-a înscris la Facultatea de Litere din București și, mai târziu, la Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde a obținut doctoratul în teologie în 1910.

În 1910, s-a căsătorit cu Sofia Topor, fiica profesorului Gheorghe Tarnoviețchi, și a plecat în Germania pentru a-și continua studiile, beneficiind de o bursă pentru studii economice și sociologice. După o perioadă de studii la Berlin, Posen și Breslau, s-a întors în Banat și s-a implicat activ în viața socială și culturală a regiunii.

La începutul Primului Război Mondial, Avram Imbroane a refuzat să sprijine cauza austro-ungară și, împreună cu familia, s-a refugiat în România, unde s-a alăturat altor refugiați ardeleni pentru a duce o campanie pro-unionistă. A publicat articole în ziarele „Universul”, „Adevărul” și „Epoca”, susținând unirea Ardealului cu România și promovând idealurile naționale.

În timpul războiului, Imbroane s-a înrolat în armata română și a luptat sub conducerea generalului Ion Dragalina. A fost decorat cu Ordinul „Ferdinand” și a fost avansat la rangul de sublocotenent. A continuat să sprijine cauza unionistă și a desfășurat activități de propagandă în Rusia, unde a reușit să mobilizeze un număr mare de prizonieri români ardeleni pentru a se înrola în armata română.

După război, Avram Imbroane a fost ales de bănățeni pentru a reprezenta regiunea la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde s-a declarat unirea Banatului cu România. A participat activ și la Conferința de Pace de la Paris, unde a susținut integritatea Banatului și a luptat împotriva intențiilor sârbe de a transforma Banatul într-o provincie autonomă. În ciuda eforturilor sale, la finalul negocierilor, Banatul a fost împărțit între România și Iugoslavia.

Imbroane a fost un susținător al unificării Banatului cu România și al ridicării culturii românești în această regiune. A publicat ziarul „Banatul” și a activat în cadrul Ligii Bănățene, un organism politic care a promovat unirea completă a Banatului cu România. A fost ales deputat în Parlamentul României și a devenit vicepreședinte al Camerei Deputaților.

În perioada interbelică, Avram Imbroane a trecut printr-o serie de schimbări politice. După ce s-a dezis de Partidul Poporului al lui Alexandru Averescu, s-a alăturat liberalilor și a continuat să se implice activ în politica Banatului. A fost ales vicepreședinte al PNL Timiș-Torontal și, în 1930, a devenit președinte al filialei Timiș a Partidului Național Liberal. A fost, de asemenea, secretar general al Ministerului Cultelor între 1934 și 1936.

În 1934, a fondat la Timișoara Institutul „Dr. A. Imbroane” pentru românii din afacerea externă, scopul său fiind de a sprijini românii din afacerea internă să studia pe cale educativă în România.

Avram Imbroane a murit la 23 septembrie 1938 în București și a fost înmormântat la Timișoara. În 2003, la Editura Marineasa din Timișoara a apărut volumul Testament politic, care reunește o selecție din publicistica și discursurile sale.

Avram Imbroane este considerat un simbol al luptei pentru unire și pentru dreptul la identitatea națională a românilor din Banat. Potrivit ÎPS Nicolae Corneanu, „Avram Imbroane a îmbinat idealurile românilor de pretutindeni cu principiile creștine”, fiind un intelectual autentic și un credincios devotat Bisericii.

Imbroane rămâne un model de patriotism și devotament față de cauza națională, iar activitatea sa continuă să fie o sursă de inspirație pentru românii din Banat și nu numai.

Bibliografie

• Cosma, Aurel, Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933.
• Jinga, Constantin, Cine a fost dr. Avram Imbroane?, în Testament politic. Din publicistica unui liberal bănăţean, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.

Bibliografie recomandată

• Trâpcea, Theodor N., Avram Imbroane, Timişoara, 1978.

Legături externe

• Pagina web a Fundaţiei „Avram Imbroane”

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Avram_Imbroane