Aureliu Emil Săndulescu, fizician român

Aureliu Emil Săndulescu (11 februarie 1932, București – 21 aprilie 2019) a fost un fizician român de prestigiu internațional și om politic, membru titular al Academiei Române, în cadrul Secției de științe fizice. În plan politic, a fost ales deputat în legislatura 1996–2000, reprezentând județul Bistrița-Năsăud pe listele PNȚCD.

A absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din București în anul 1951 și Facultatea de Fizică a Universității din București în 1955. Doctoratul în fizică l-a obținut în 1962, sub conducerea academicianului Șerban Țițeica, cu teza Teoria microscopică a dezintegrării alfa.

Academician Aureliu Emil Săndulescu

PheonixRo – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Aureliu Emil Săndulescu.jpg
• Creată: 10 februarie 2017
• Încărcată: 28 februarie 2017

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aureliu_Emil_Săndulescu#/media/Fișier:Aureliu_Emil_Săndulescu.jpg

După absolvire, și-a început cariera la Institutul de Fizică Atomică din București, în cadrul Secției de Fizică Teoretică, unde a ocupat succesiv funcțiile de fizician, cercetător științific și șef de secție. Activitatea sa de cercetare s-a axat asupra fizicii nucleare teoretice.

A desfășurat stagii și colaborări academice internaționale, susținând cursuri la Universitatea din Helsinki și la Universitatea din Mainz, unde a obținut titlul de Habilitation și a devenit Privat-Dozent. De asemenea, a fost invitat la Institutul Niels Bohr din Copenhaga și a conferențiat la mai multe universități din Germania.

Între 1974–1977 și 1983–1986 a ocupat funcții de conducere la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, unde a coordonat cercetări experimentale ce au condus la descoperirea unei noi dezintegrări exotice, caracterizată prin emisia nucleelor de Neon-24. În aceeași perioadă a contribuit la dezvoltarea teoriei sistemelor cuantice deschise aplicate reacțiilor nucleare.

Aureliu Emil Săndulescu a pus în evidență existența unui al patrulea tip de radioactivitate naturală — radioactivitatea de tip cluster — și a formulat teorii fundamentale privind dezintegrările exotice și fragmentarea nucleară, confirmate ulterior experimental. A publicat peste 350 de articole în reviste științifice de prestigiu.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1992, ocupând ulterior funcția de vicepreședinte al Academiei (1994–1998). A deținut funcții importante în cadrul Societății Române de Fizică și al Institutului de Fizică Atomică și a fost editor-șef al Romanian Journal of Physics.

Pentru contribuțiile sale științifice a primit Premiul Academiei Române și Premiul Institutului de la Dubna, precum și distincții naționale de rang înalt, între care Ordinul „Serviciul Credincios” (Comandor) și Ordinul „Steaua României” (Cavaler).