Aurel Traian Cosma, avocat şi om politic, luptător pentru drepturile românilor din Banat
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 26, 2024
Aurel Traian Cosma s-a născut în Beregsău Mare, la 13/26 septembrie 1867, într-o familie cu origini nobile, legată de oieri din Țara Bârsei și, mai târziu, din Moldova. Tatăl său, Damaschin Cosma, era învățător, iar mama, Maria Panaiot, provenea dintr-o familie de români macedoneni stabilită în Banat.
Cosma și-a început studiile primare la școala din Topolovăț, sub îndrumarea tatălui său, iar pentru a continua la liceu, a urmat școala maghiară din Timișoara. A reușit să finalizeze studiile liceale la Liceul Piarist din Timișoara, sprijinit de societăți de binefacere. După absolvirea liceului în 1888, a studiat dreptul la Debrecin și Budapesta, beneficiind de burse, inclusiv de la Fundația Gojdu. În perioada studiilor, a fost implicat în mișcarea națională românească și a activat în societatea academică „Petru Maior”, apărând drepturile istorice ale românilor. În 1893, a absolvit universitatea și, un an mai târziu, și-a obținut doctoratul în drept.
![](https://jurnalfm.ro/wp-content/uploads/2024/09/Aurel_Cosma.jpg)
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Cosma#/media/Fi%C8%99ier:Aurel_Cosma.jpg
După terminarea studiilor, s-a întors la Timișoara, unde a devenit avocat, inițial lucrând în birourile fruntașilor bănățeni Emanuil Ungureanu și Pavel Rotariu. În această perioadă, s-a căsătorit cu Lucia Minodora Cosma, fiica unui important bancher. Cosma și-a deschis propriul birou de avocatură în 1896 și a devenit rapid o figură respectată în comunitatea timișoreană, implicându-se totodată în activitățile pentru emanciparea românilor bănățeni. A sprijinit extinderea Astrei în Banat și a refuzat candidatura de deputat în 1896, din solidaritate cu politica pasivistă a Partidului Național Român.
În 1902, Cosma a fost ales președinte al organizației PNR din comitatul Timiș, devenind tot mai activ în politică. După adoptarea activismului politic de către PNR în 1905, a candidat pentru parlament, dar a fost împiedicat să câștige din cauza presiunilor autorităților maghiare. După câțiva ani, Cosma a fost mobilizat în timpul Primului Război Mondial, însă în 1917 s-a întors la Timișoara, unde a preluat comanda lagărului de prizonieri, ajutându-i pe prizonierii români.
După prăbușirea Austro-Ungariei în 1918, Cosma s-a opus tentativelor de a forma o Republică Bănățeană și a convocat rapid constituirea Sfatului Poporului din Banat, promovând unirea regiunii cu România. A fost desemnat președinte al delegației bănățene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Cu toate acestea, Banatul a fost ocupat temporar de trupele sârbești, iar unirea efectivă a Banatului cu România a fost întârziată până în 1919.
La 25 iulie 1919, Aurel Cosma a fost numit primul prefect român al județului Timiș-Torontal, iar în 1922 a devenit ministru al Lucrărilor Publice în guvernul liberal, contribuind la reorganizarea transporturilor și a altor sectoare strategice. De asemenea, a avut un rol important în adoptarea Constituției din 1923.
În 1930, din cauza problemelor de sănătate, Aurel Cosma s-a retras din viața politică activă. A murit la 31 iulie 1931, la Timișoara, lăsând în urmă o moștenire politică importantă, dar și o situație materială dificilă. A fost o figură centrală în integrarea Banatului în România și un lider respectat de comunitatea sa.
Bibliografie
- Cosma, Aurel, jr. – Bănățeni de altă dată, vol. I, Timișoara, 1933
- Dudaș, Vasile – Aurel Cosma (1867 – 1931), Editura Mirton, Timișoara, 1998, ISBN 973-578-591-9.