Aurel A. Beleș, inginer constructor român

Aurel A. Beleș (n. 8/20 aprilie 1891, București – d. 10 ianuarie 1976) a fost un inginer constructor român, membru al Academiei Române (membru corespondent în 1955 și membru titular în 1963).

La vârsta de cinci ani, Aurel A. Beleș s-a mutat cu tatăl său la Paris, unde a urmat primii doi ani de școală primară. După întoarcerea în țară, a continuat cursurile primare la Școala Comunală nr. 4 din București. După absolvirea Liceului Mihai Viteazul din București în 1909, a intrat la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, pe care a absolvit-o în 1914, ca șef de promoție. În timpul studiilor, a efectuat stagiul militar și a participat la campania din Bulgaria (1913), în calitate de ofițer de geniu. După absolvire, a fost angajat ca inginer constructor la Direcția Generală de Poduri și Șosele a Ministerului Lucrărilor Publice, unde a activat până în 1920.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_A._Bele%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Aurel_A._Bele%C8%99_02.jpg

În perioada 1916-1918, a fost mobilizat în timpul Primului Război Mondial ca ofițer al Regimentului de Căi Ferate, participând la restabilirea căilor ferate și construcția de poduri, inclusiv cele peste Siret, Tisa și alte locuri importante.

În 1919, a proiectat și condus lucrările de supraînălțare cu două etaje a clădirii Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, prima lucrare de acest tip din țară.

Printre cele mai importante lucrări realizate între 1914 și 1920 se numără:

• Proiectarea podurilor de beton armat peste râurile Amaradia și Gilort, cu fundații pe chesoane cu aer comprimat;
• Prelungirea podului metalic de șosea peste Siret, la Roman;
• Podurile de la Roznov și Costișa, pe râul Bistrița.

Între 1920 și 1948, Aurel Beleș a lucrat la întreprinderea Tiberiu Eremia și la Societatea Națională de Construcții, unde a coordonat proiectele și execuția unor lucrări semnificative din capitală, inclusiv:

• Hotelurile „Royal Palace”, „Paris”, și „Splendid” (consolidare și supraînălțare);
• Cinematograful „Marna”, căminul Societății Studenților în Medicină;
• Clădirea Tinerimea Română și complexul de clădiri Agricola Fonciera;
• Diverse construcții industriale și de infrastructură, inclusiv silozuri și centrale termice.

Aurel Beleș a participat și la realizarea unor construcții în provincie, printre care se numără:

• Fundația Camerei de Comerț din Galați;
• Viaductul de pe linia ferată Bumbești-Livezeni;
• Fabrica de ciment de la Fieni și rafinăria Brazi.

În paralel cu activitatea sa profesională, Aurel Beleș a avut o carieră didactică remarcabilă. A început să predea în 1918 la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, iar în 1919 a fost numit asistent la Catedra de Mecanică. În 1925 a devenit conferențiar la Politehnica din București, iar în 1938 a devenit profesor titular la cursul de Construcții și Fundații. În 1948, a predat la Institutul de Construcții din București până la pensionare în 1962.

A fost creator de școală românească în domeniul construcțiilor, iar mulți dintre foștii săi studenți au devenit colaboratori ai săi la catedră sau în diverse instituții de cercetare.

Aurel Beleș a fost un cercetător activ în domeniul științific, cu contribuții importante la progresul științei construcțiilor. A realizat cercetări inovatoare în domeniul stabilității barelor, influenței accelerațiilor seismice asupra structurilor și în calculul stării de membrană a suprafețelor de translație. De asemenea, a contribuit la proiectarea structurilor rezistente la acțiunea seismică.

A fost activ în cadrul manifestărilor științifice internaționale și a susținut conferințe pe teme de inginerie și construcții.

Pentru întreaga sa activitate, Aurel Beleș a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1955 și membru titular în 1963. În 1963, a primit Premiul de Stat, iar în 1964 a fost distins cu titlul de Om de știință emerit. A fost decorat cu Meritul Științific cl. I și a fost membru al unor asociații profesionale internaționale, inclusiv Asociația Internațională de Inginerie Seismică și Asociația Generală a Inginerilor din România.

Decorații

• Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (1941)
• Erou al Muncii Socialiste (1971)
• Medalia de Aur „Secera și Ciocanul” (1971)

Lucrări publicate

• Mecanica aplicată. Rezistența materialelor, 1935
• Curs de fundații, 1948
• Calculul plăcilor curbe subțiri, 1969
• Elemente de seismologie inginerească, 1962

Aurel A. Beleș a încetat din viață pe 10 ianuarie 1976 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, alături de alți academicieni.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_A._Bele%C8%99