Alexandru Claudian, sociolog român

Alexandru Claudian (sau Al. Claudian; n. 8 aprilie 1898, Cernavodă, Constanța – d. 16 octombrie 1962, Aiud, regiunea Cluj) a fost un sociolog român remarcabil, cu o activitate deosebită în domeniul sociologiei, în special în sociologia cunoașterii și în sociologia culturii.

Alexandru Claudian s-a născut în Cernavodă, fiind fiul generalului Floru Claudian, un ofițer din Armata Română provenind dintr-o familie muncitoare, și al Eufimiei Claudian (născută Cernătescu), descendentă dintr-o familie de boieri care au jucat un rol activ în Revoluția Valahă din 1848. Unchiul Eufimiei, Petru Cernătescu, a fost un proprietar de terenuri și un cunoscut academician. Fratele său, Ion Claudian, a devenit medic și a câștigat o reputație de nutriționist și istoric alimentar, publicând lucrări precum „Alimentația română de altădată: Mihai Viteazul, poreclit ‘Mălai-Vodă’” în revista Historia.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Claudian#/media/Fișier:Al._Claudian.jpg

Familia lui Alexandru s-a mutat frecvent, datorită carierei tatălui său, iar el a urmat cursurile liceelor din diverse orașe, inclusiv Caracal, Buzău, și, în final, București, unde s-a înscris la liceul „Mihai Viteazul”.

Alexandru Claudian a fost profesor la Catedra de Sociologie a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași. În timpul perioadei interbelice, a fost un activ antifascist și s-a alăturat Partidului Social Democrat Român (1927–1948), apropiindu-se de centru-anti-comunism până la sfârșitul anilor 1940. În această perioadă, a devenit un important teoretician al acestei facțiuni politice. Claudian a condamnat atât marxismul, cât și totalitarismul, devenind astfel un dușman declarat al regimului comunist, care l-a închis pentru mai mulți ani și l-a ținut sub supraveghere până la sfârșitul vieții sale.

În domeniul sociologiei culturii și al istoriei ideilor, Claudian a fost preocupat de determinismul social și a analizat factorii sociali care stau la baza unor curente filosofice precum platonismul și pozitivismul. Contribuțiile sale au fost apreciate în comunitatea științifică, dar izolaționismul său față de alte școli sociologice și discreția generală l-au făcut să fie uitat relativ rapid. De asemenea, opera sa filosofică are un caracter introspectiv, cu o notă lirică, în care se reflectă nostalgia și complexitatea gândirii sale.

Lucrări relevante

• 1935 – Cercetări filosofice și sociologice, Iași
• 1936 – Colectivismul în filosofia lui Platon, Iași
• 1936 – Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte, București
• 1940 – Cunoaștere și suflet, Iași.