Jurnal FM 
Aron Pumnul – „apostolul românismului”, personalitate enciclopedică, dascăl al lui Eminescu şi fruntaş al Revoluţiei de la 1848
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 12, 2026
Aron Pumnul (27 noiembrie 1818, Cuciulata, județul Brașov – 12/24 ianuarie 1866, Cernăuți, Ucraina) a fost un renumit profesor, revoluționar pașoptist și personalitate enciclopedică din Transilvania. Născut într-o familie de iobagi români din satul Cuciulata, județul Brașov, Pumnul a urmat cursurile la Odorheiul Secuiesc, Blaj și Cluj. În 1843 a devenit profesor de filosofie la Blaj și a obținut o bursă de studii la Viena, unde a rămas până în 1846, când s-a întors în Transilvania, reluând activitatea de profesor.
Aron Pumnul a fost, alături de Timotei Cipariu, unul dintre fondatorii ziarului „Organul Luminărei”, contribuind la dezvoltarea presei românești. În timpul Revoluției de la 1848, a jucat un rol activ în organizarea primei Adunări Naționale Românești de la Blaj. După înfrângerea revoluției pașoptiste din Transilvania, s-a refugiat în Muntenia, unde a fost numit de Nicolae Bălcescu comisar cu propaganda în județul Râmnicu Sărat.
După înfrângerea revoluției și refugierea sa la Cernăuți, Pumnul a fost numit profesor suplinitor la Institutul Filosofic în februarie 1849 și profesor titular în 1850. A fost mentorul lui Mihai Eminescu, care i-a dedicat o elegie funebră celebră.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aron_Pumnul#/media/Fi%C8%99ier:Aron_Pumnul.png
Aron Pumnul a fost un profesionist de excepție în domeniul lingvisticii, filologiei și istoriei literare. A continuat să predese până la moartea sa, dar nu s-a mai întors niciodată în Transilvania. Este înmormântat la Cernăuți, Ucraina, iar respectul profund al lui Eminescu față de el a fost exprimat în celebra sa elegie, „La mormântul lui Aron Pumnul”, în care își adresa un omagiu unicului său dascăl, reflectând influența imensă pe care acesta a avut-o asupra sa.
Elegia lui Eminescu este considerată una dintre cele mai emoționante și sincere lucrări dedicate unui dascăl, marcând, totodată, debutul marelui poet în literatura română.
|
|
Mihai Eminescu
La mormântul lui Aron Pumnul Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Metalica, vibrânda a clopotelor jale Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare, Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare, Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă, |
