Jurnal FM 
Anton Holban (n. 10 februarie 1902, Huși, Vaslui – d. 15 ianuarie 1937, București) a fost un scriitor, romancier și eseist român
#Postat de Carmen Vintu on februarie 10, 2022
Scriitor, romancier și eseist român, Anton Holban s-a născut pe 10 februarie 1902 la Huși. Urmează cursurile școlii primare „Al.I.Cuza” din Fălticeni, și cursurile Facultății de Litere din București, secția limba și literatura franceză.
Eugen Jebeleanu, Anton Holban și Octav Șuluțiu, București, 1935
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Holban#/media/Fi%C8%99ier:Jebeleanu_Holban_Sulutiu_1935.jpg
Anton Holban frecventează cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul, unde citește povestiri și fragmente din romane. În perioada 1928-1932 activează ca profesor de limba franceză la Liceul de Băieți „V. Alecsandri” din Galați, iar în 1934 este transferat la Seminarul Central din București.Scriitorul își face debutul în anul 1928 în revista lui Liviu Rebreanu, „Mișcarea literară”, cu articole despre monumentele de artă românească veche. „Romanul lui Mirel”, primul roman al lui Holban apare la Editura „Ancora” în 1929. Un an mai târziu, pe scena Teatrului Național din București, are loc premiera piesei „Oameni feluriți”, piesă ce obține premiul „Al. Gh. Florescu” al Societății Autorilor Dramatici.Publică în 1931 romanul „O moarte care nu dovedește nimic”, urmat de alte două: „Parada dascălilor” (1932) și „Ioana” (1934). În revista „România literară” îi apare un studiu intitulat „Viața și moartea în opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu”.Anton Holban a mai scris nuvele, incluse în volumul „Halucinații” și eseuri, precum: Marcel Proust – câteva puncte de vedere, Contribuții la specificul românesc, Testament literar, Experiența și literatura, Racine-Proust, în marginea lui Huxley. Este ales membru activ al Societății Scriitorilor Români în 1935.Anton Holban se stinge din viață pe 15 ianuarie 1937 la București.
Anton Holban frecventează cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul, unde citește povestiri și fragmente din romane. În perioada 1928-1932 activează ca profesor de limba franceză la Liceul de Băieți „V. Alecsandri” din Galați, iar în 1934 este transferat la Seminarul Central din București.Scriitorul își face debutul în anul 1928 în revista lui Liviu Rebreanu, „Mișcarea literară”, cu articole despre monumentele de artă românească veche. „Romanul lui Mirel”, primul roman al lui Holban apare la Editura „Ancora” în 1929. Un an mai târziu, pe scena Teatrului Național din București, are loc premiera piesei „Oameni feluriți”, piesă ce obține premiul „Al. Gh. Florescu” al Societății Autorilor Dramatici.Publică în 1931 romanul „O moarte care nu dovedește nimic”, urmat de alte două: „Parada dascălilor” (1932) și „Ioana” (1934). În revista „România literară” îi apare un studiu intitulat „Viața și moartea în opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu”.Anton Holban a mai scris nuvele, incluse în volumul „Halucinații” și eseuri, precum: Marcel Proust – câteva puncte de vedere, Contribuții la specificul românesc, Testament literar, Experiența și literatura, Racine-Proust, în marginea lui Huxley. Este ales membru activ al Societății Scriitorilor Români în 1935.Anton Holban se stinge din viață pe 15 ianuarie 1937 la București.
Urna funerară este depusă în cavoul familiei Lovinescu de la Fălticeni.
Romanul Jocurile Daniei, rămas în manuscris, a fost publicat postum mult mai târziu.
Opera
Nuvele
- Bunica se pregătește să moară (o nuvelă în care eroina este chiar bunica sa, mama criticului Eugen Lovinescu), publicată în „Revista Fundațiilor Regale”, 1934, nr. 11
- Castele de nisip, în volumul colectiv Nuvele inedite, Editura Adevărul, 1935
- Halucinații, nuvele, cu un portret al autorului, Editura Vremea, 1938
- Conversații cu o moartă, ediție îngrijită de Marius Chivu, Editura Polirom, 2005
Romane
- Romanul lui Mirel, Editura Ancora, 1929
- O moarte care nu dovedește nimic, Editura Cugetarea, 1931
- Parada dascălilor, Editura Cugetarea, 1932
- Ioana, Editura Pantheon, 1934
- Jocurile Daniei (publicat postum, la Editura Cartea Românească, în îngrijirea lui Nicolae Florescu, în 1971)
