André Breton, poet, eseist, editor și critic literar și artistic francez

André Breton (n. 18 februarie 1896, Tinchebray, Franța – d. 28 septembrie 1966) a fost poet, eseist, editor și critic literar și artistic francez, liderul și unul dintre fondatorii mișcării suprarealiste, alături de Louis Aragon, Philippe Soupault, Paul Éluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí (printre alții).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/AndréBreton#/media/Fișier:André_Breton-_photo_Henri_Manuel.jpg
André Breton s-a născut la Tinchebray, într-o familie de negustori, și și-a petrecut copilăria în Anglia, unde a început să scrie poezii. L-a cunoscut pe poetul Paul Valéry și a studiat medicina, ulterior psihiatria, domeniu în care a intrat în contact cu Sigmund Freud în 1921. În timpul Primului Război Mondial, a făcut cunoștință cu Jacques Vaché, un susținător al curentului dadaist.

În 1916, Breton a aderat la curentul dadaist, însă a formulat rapid obiecții față de acesta, declarând: „Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copiii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră.” După aceasta, s-a orientat spre suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault în revizuirea operei literare. Întâlnirile cu Guillaume Apollinaire în timpul războiului au fost esențiale pentru dezvoltarea viziunii sale.

Manifestul său suprarealist a fost publicat în 1924, iar în al doilea manifest, Breton definea suprarealismul drept „automatism psihic pur”, prin care se propune exprimarea gândirii, liberă de controlul rațiunii, fără preocupări estetice sau morale. În al doilea manifest, suprarealismul este văzut ca o luptă pentru a elimina contradicțiile între viață și moarte, real și imaginar, trecut și viitor.

Breton și colegii săi considerau că sursa libertății personale și a eliberării sociale se află în inconștient. Au găsit inspirație în lucrările pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și în ideile revoluționare ale lui Karl Marx.

Mișcarea suprarealistă, deși în continuă schimbare și uneori conflictuală, a fost promovată prin lucrările „La Révolution surréaliste” (1924-1930) și „Le Surréalisme au service de la révolution” (1930-1933), care au fost esențiale în răspândirea ideilor mișcării dincolo de Franța.

Breton a scris, de asemenea, lucrări de proză și poezie. În 1928, a publicat „Nadja”, un portret al unui individ excentric și al unei femei care poate fi considerată simbolul nebuniei. Titlul face referire atât la numele soției sale, cât și la cuvântul rus „nădejde” (speranță).

În 1941, Breton s-a întâlnit cu antropologul Claude Lévi-Strauss în Martinica, iar discuțiile lor despre creația artistică au fost esențiale pentru dezvoltarea viziunii lui Breton. Lévi-Strauss a criticat ideea lui Breton despre capodopere, spunând că acestea nu pot fi doar spontaneității minții, fără o analiză a valorii estetice.

În timpul războiului, Breton a scris trei poeme epice despre exil. După al Doilea Război Mondial, a călătorit în sud-vestul și vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946, unde a devenit mentor pentru tinerii suprarealisti.

Între 1940 și 1950, Breton a scris eseuri și poezii, inclusiv „Arcane 17” (1945). Ultima sa lucrare poetică, „CONSTELLATIONS”, a fost publicată în 1959.

André Breton a murit pe 28 septembrie 1966, la Paris.