Alexandru Zub, istoric român
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 12, 2024
Alexandru Zub (născut pe 12 octombrie 1934, în Vârfu Câmpului, județul Botoșani) este un distins istoric român, devenit membru corespondent al Academiei Române pe 10 septembrie 1991, iar din 2004 membru titular.
În 1957, a organizat o manifestare studențească pentru a marca 500 de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, considerată ilegală de autoritățile comuniste. Drept urmare, a fost condamnat la zece ani de închisoare politică, din care a executat șase ani.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png
După finalizarea studiilor la Școala Normală din Șendriceni, Dorohoi, Alexandru Zub a urmat cursurile Facultății de Istorie din Iași. Începând cu 1963, a lucrat ca cercetător la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași, inițial în colectivul de istorie medievală, apoi în cel de istorie modernă. În 1973, a obținut titlul de doctor în științe istorice.
Din 1989, Alexandru Zub a devenit director al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, concentrându-se pe cercetarea unor personalități istorice românești, precum Mihail Kogălniceanu. În 2006, a fost numit șeful Secției de Istorie a Academiei Române, înlocuindu-l pe Dan Berindei.
Alexandru Zub și-a adus o contribuție semnificativă în editarea unor lucrări esențiale ale marilor istorici români, inclusiv:
- Vasile Pârvan, Corespondență și acte (1973),
- Mihail Kogălniceanu, Opere II (1976),
- Vasile Pârvan, Scrieri (1981),
- A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană.
În lucrările sale, Zub și-a exprimat concepțiile asupra istoriei și rolului istoricului, publicând volume precum:
- A scrie și a face istorie (1981),
- Biruit-au gândul (1983),
- Cunoaștere de sine și integrare (1986),
- Istorie și istorici în România interbelică (1989).
Zub a publicat și lucrări destinate audienței internaționale, precum Mihail Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne (1978) și Les dilemmes d’un historien: Vasile Pârvan (1985).
Alexandru Zub este membru al mai multor organizații internaționale, precum Asociația Istoricilor Europeni, Societatea Internațională pentru Studiul Timpului și Comisia Internațională de Istoriografie. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Artelor și Literelor de guvernul francez pentru contribuțiile sale la cultura și istoriografia europeană.
Alexandru Zub rămâne o personalitate marcantă în istoriografia românească și internațională, cu o activitate academică impresionantă. Contribuțiile sale la înțelegerea istoriei României, precum și editarea și publicarea unor lucrări fundamentale ale marilor istorici români, au avut un impact durabil asupra domeniului.