Alexandru T. Stamatiad, poet simbolist și traducător român

Alexandru Teodor Maria Stamatiad (n. 9 mai 1885, București – d. 1955/1956, București) a fost un poet, prozator, traducător și publicist român, cunoscut pentru lirica sa simbolistă și pentru promovarea literaturii străine în România prin traduceri valoroase. A semnat și sub pseudonimul Adrian Alexandru.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_T._Stamatiad#/media/Fișier:Alexandru_T_Stamatiad.jpg

Stamatiad s-a născut într-o familie cu legături culturale și aristocratice. A fost fiul Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady, frate vitreg al Alexandrinei Cantacuzino și văr cu pictorul Theodor Pallady și actrița Lucia Sturdza Bulandra. A studiat la liceele „Matei Basarab” și „Sf. Gheorghe”, obținând licența în Litere și Filosofie la Universitatea din București în 1914.

Și-a început cariera ca profesor de limba franceză la Arad (1918–1928), apoi s-a stabilit din nou în București. A fost membru al cenaclului lui Alexandru Macedonski, de care s-a apropiat în anii de debut. A publicat pentru prima oară în 1904 în revista Pleiada, coordonată de Macedonski.

Stamatiad a debutat editorial în 1910 cu volumul Din trâmbițe de aur. A fost activ în presa literară a vremii, colaborând cu numeroase reviste precum Literatorul, Vieața nouă, Convorbiri critice, Sburătorul, Adevărul literar și artistic, Luceafărul literar și artistic etc. A fondat revistele Grădina Hesperidelor (1912) și Salonul literar (Arad, 1925–1926).

Stilul său poetic este profund simbolist, cultivând exotismul, muzicalitatea și imagini baroce. Influențat de Macedonski și de parnasienii francezi, a promovat un discurs poetic ornamental, dar profund senzual și reflexiv.

Volume importante

• Din trâmbițe de aur (1910, ed. rev. 1930)
• Femei ciudate (1911, cu Constantin Râuleț)
• Cetatea cu porțile închise (1921) – Premiul Societății Scriitorilor Români.