Alexandru Oprea, scriitor, critic și istoric literar român

Alexandru Oprea (n. 5 iulie 1931, Gorunești, Bălcești, Vâlcea – d. 5 decembrie 1983, București) a fost un scriitor, critic și istoric literar român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Născut într-o familie de agricultori, fiind fiul lui Gheorghe și al Elenei Oprea, Alexandru Oprea și-a început studiile la școala primară din Gorunești (1939–1942), continuând apoi la Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1943–1950).

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/feather-ink-pen-poetry-poetic-3819497/

A debutat profesional ca reporter la ziarul Înainte din Craiova în 1950. A urmat apoi studii literare și filosofice la trei instituții importante: Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București (1950–1952), Institutul „Maxim Gorki” din Moscova (1952–1955) și Facultatea de Filosofie, secția Ziaristică, a Universității din București (1955–1959).

Din 1952 a lucrat la revista Viața românească, unde a fost redactor și ulterior șef de secție până în 1957. Între 1961 și 1966 a ocupat funcția de redactor-șef adjunct la Luceafărul, iar apoi la Gazeta literară până în 1968.

A colaborat îndeaproape cu Perpessicius, fiind adjunct la Muzeul Literaturii Române (1968–1971) și la revista Manuscriptum (1970–1971). Din octombrie 1971 și până la moarte a condus atât Muzeul Literaturii Române, cât și revista Manuscriptum.

A debutat editorial în 1965 cu monografia Panait Istrati, urmată de volume de critică și istorie literară precum Mișcarea prozei (1967) și Cinci prozatori iluștri, cinci procese literare (1971).

De-a lungul carierei, a semnat prefețe la numeroase volume, printre care: Ghirlanda dragostei de Rabindranath Tagore (1961), Chira Chiralina, Moș Anghel și Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati (1962), sau Ospățul lui Confucius de Guo Moruo (1965).

Lucrări publicate

• Panait Istrati, București, 1964; reed. 1976, 1984
• Mișcarea prozei, București, 1967
• Cinci prozatori iluștri, cinci procese literare, București, 1971
• Panait Istrati. Un chevalier errant moderne, București, 1973
• Mitul făurului aburit, București, 1974
• Incidente critice, București, 1975
• Panait Istrati. Dosar al vieții și al operei, București, 1976 (ed. II, 1984)
• J. Rousseau și Tolstoi în căutarea vârstei de aur, București, 1978 (în colaborare cu Galina Oprea)
• Mateiu I. Caragiale – un personaj. Dosar al existenței (studiu introductiv), București, 1979
• Fața nevăzută a literaturii, București, 1980
• Dialoguri. Contribuții la valorificarea moștenirii clasice și romantice în literatura română și germană, București & Weimar, 1982
• În căutarea lui Eminescu – gazetarul, București, 1983.

Premii și distincții

• 1964 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru monografia Panait Istrati
• 1977 – Premiul Perpessicius al revistei Manuscriptum și Diploma de onoare pentru contribuția la editarea Mihai Eminescu – Proză literară, vol. II
• 1980 – Premiile Timotei și Perpessicius pentru contribuția la editarea Opere, Publicistica IX (1870–1877) de Mihai Eminescu.